Blog-ul Academiei Cisco Media IT

Promotii noi

2008-11-13T11:17:00.002+02:00

Salut

In ultima perioada am lucrat la imbunatatirea cursurilor de la Academia Cisco Media IT si dorim sa informam toti studentii si prietenii academiei noastre de aceste modificari.

Pe scurt acum avem si CCIE printre certificarile instructorilor, am introdus Distance Learning pentru cei ce nu pot veni la cursuri in mod curent, si am scazut preturile cursurilor (cu peste 20%), in plus introducand si o oferta promotionala pana la sfarsitul anului. Nu in ultimul rand, oferim cursuri personalizate celor interesati de anumite tehnologii sau celor ce isi doresc o flexibilitate mai mare a desfasurarii cursurilor.

=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-

In primul rand va anuntam noile tarife pentru cursul de CCNA. Astfel:

- 200 RON / modul - Distance Learning (vezi mai jos). Se aplica tuturor cursantilor (elevi, studenti, persoane fizice, persoane juridice)

- 250 RON / modul - elevi/studenti (cu predare si laboratoare)
- 320 RON / modul - persoane fizice (cu predare si laboratoare)
- 400 RON / modul - persoane juridice (cu predare si laboratoare)

Preturile au incluse toate costurile cursului (predare si laboratoare, examene, materiale, acces site Cisco, etc).

Mai multe informatii despre curs gasiti pe siteul nostru la adresa http://www.mediait.ro/?page=cursuri sau trimitandu-ne mail pe office@mediait.ro.

Pana la sfarsitul anului va asteptam si cu o oferta promotionala: inscrie-te impreuna cu un prieten, si aveti amandoi o reducere suplimentara de 20% din costul primului modul CCNA.

=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-

Va anuntam cu mandrie ca avem acum printre certificarile Cisco ale instructorilor si certificarea CCIE. Privita drept cea mai importanta certificare din industrie si dorita de toti cei ce lucreaza in domeniul IT/Networking, certificarea de nivel Expert CCIE ne da posibilitatea sa va oferim cele mai bune cursuri Cisco de pe piata si demonstreaza nivelul deosebit al pregatirii si experientei celor ce va predau aceste cursuri. Este de subliniat faptul ca ne aflam acum intr-un grup select, existand extrem de putine Academii Cisco in lume care sa aibe printre instructori si instructori certificati CCIE.

=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-

Am introdus sistemul de Distance Learning. Astfel, la un pret mai mic decat pretul normal (ce cuprinde predare, laboratoare, etc) puteti urma acest curs "la distanta". Veti avea in continuare cont la Cisco pe site si veti da examenele la fel ca orice cursant Cisco, dar nu va trebui sa veniti la sediul nostru decat la finalul unui modul, pentru a da examenul de final. Practic diferenta fata de cursul normal este lipsa predarii si a laboratoarelor la sediul nostru. Veti avea la dispozitie blogul nostru precum si adresa de email a unuia din instructorii nostri care va va ajuta cu explicatii suplimentare in cazul in care aveti nevoie. Veti primi bineinteles si orice alt material sau program oferit cursantilor nostri.

=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-

Pentru firme interesate de oameni bine pregatiti in networking oferim acum cursuri personalizate. Acestea aduc un plus de flexibilitate, la cerere putand sa oferim cursuri care sa acopere doar anumite tehnologii, sau cursuri desfasurate la sediul clientilor nu la sediul Academiei. Daca aveti cerinte speciale pentru aceste cursuri, va rugam sa ne contactati pentru a va trimite o oferta in conformitate cu acestea.

Acestea sunt lucruri la care am lucrat in ultimul timp si care speram sa va placa si sa va fie de folos.
Va asteptam

Echipa Media IT

CCIE la Media IT

2008-10-27T15:59:00.003+02:00

Salut

Nu foarte multe Academii Cisco se pot lauda cu instructori cu certificari CCNP.

Cu certificari CCIP sau CCSP chiar si mai putine.

Incepand de luna asta, ne numaram printre acele rare academii ce au printre certificarile instructorilor si aceea de CCIE (Cisco Certified Internetworking Expert). A fost un drum lung, dificil, dar a meritat, CCIE fiind ultima treapta in sistemul de certificari al Cisco, varful piramidei, certificarea suprema :)

Cat despre voi, nu veti simti efectiv mare lucru schimbat. De ce spun asta ? Pentru ca dintotdeauna am predat cele mai bune cursuri Cisco si instructorii nostri au fost mereu cu un pas inainte prin experienta vasta in companii mari si Internet Service Providers. Faptul ca am facut si acest pas nu reprezinta decat o subliniere a pasiunii noastre in ceea ce facem.

Ceea ce va dorim si voua :)

Clase noi

2008-09-20T19:44:00.004+03:00

Salut tuturor

Academia Media IT deschide noi clase CCNA 1 Exploration 4.0 dupa cum urmeaza:

- o serie orar lunea 17-21, inscriere pe 13 octombrie 2008
- o serie orar sambata 13-17, inscriere in luna noiembrie (ii vom anunta telefonic pe cei inscrisi online data exacta)

Va asteptam si va rugam sa va inscrieti online pe http://www.mediait.ro/?page=inscrieri precizand si programul dorit (in timpul saptamanii sau in weekend). Locurile se rezerva in ordinea inscrierilor de pe site de la aceasta adresa, inscrieri in urma carora va vom si contacta pentru confirmare si eventual stabilirea ultimelor detalii. Ne puteti gasi oricand si pe office@mediait.ro, precum si pe id-ul de Yahoo Messenger academia_mediait.

O toamna frumoasa tuturor.

Checksum (suma de control) in retelele TCP/IP

2008-09-09T14:12:00.003+03:00

In retelele de date TCP/IP exista mecanisme de error-detection (nu si error-correction) implementate la mai multe nivele din stiva TCP/IP. Le vom discuta pe scurt in cele ce urmeaza limitandu-ne doar la retelele "clasice" ethernet/tcp/ip/udp.

Nivelul 2 - Data Link (protocolul Ethernet)

In pachetul Ethernet exista la sfarsitul acestuia un trailer (prin opozitie cu "header" care este plasat inainte datelor, trailer contine date de control plasate la sfarsitul datelor utile). Acest trailer contine o suma de control CRC pe 4 bytes (despre CRC pe scurt in articolul nostru Mecanisme de detectie a erorilor). Aceasta suma de control este calculata pe intreg pachetul, deci incluzand datele utile (payload). De obicei, aceasta suma este verificata de driverul placii de retea, si extrasa inainte de livrarea payloadului nivelelor superioare.

Nivelul 3 - Network

La nivelul 3 exista un camp pentru checksum in headerul IP, dar acest checksum se calculeaza doar pe campurile din header, nu si pentru date. Este menita sa ofere o protectie de baza, si datorita faptului ca suma trebuie recalculata la fiecare hop (unde se modifica cel putin campul TTL) trebuie sa fie cat mai simplu de calculat. Acopera practic toate campurile headerului IP (chiar si campul checksum care este considerat 0 (zero) in momentul calculului).

Nivelul 4 - TCP si UDP

Si in cazul TCP si in cazul UDP este calculata o suma de control atat pe header cat si pe datele din paylod (datele utile). In plus, se mai adauga in calculul checksum-ului un asa numit pseudoheader care contine:
- IP-ul sursa
- IP-ul destinatie
- un camp de 8 biti de 0 (zero)
- un camp de 8 biti ce contine protocolul (TCP 6 sau UDP 17)
- un camp de 16 biti ce contine dimensiunea intregului pachet TCP sau UDP.
Intr-adevar, datorita faptului ca un protocol de nivel 4 foloseste informatii de la nivel 3, se "strica" independenta protocoalelor. Acest lucru insa era necesar pentru a asigura o protectie sporita

(Nota: in cazul UDP checksumul nu este obligatoriu, aplicatiile aleg daca sa-l calculeze sau nu; daca nu este calculat, campul din header contine doar zerouri)

Motivul pentru care checksumul se calculeaza si asupra adreselor IP sursa si destinatie este discutat aici: http://www.netbook.cs.purdue.edu/othrpags/qanda283.htm

In marea majoritate a cazurilor, la nivelul aplicatie nu exista nici o suma de control pentru date (mai putin cazuri speciale cu arhive .zip, .rar etc de exemplu care pentru protectie si error-detection contin sume CRC a datelor arhivate).

3 noi CCNA-uri

2008-07-07T11:32:00.003+03:00

Reactia tuturor cursantilor care ma aud "au aparut 3 noi CCNA-uri" este aceeasi: "cum adica?".

Raspunsul este ca intr-adevar, au aparut 3 noi certificari CCNA, dar mai targetate decat CCNA-ul curent care acopera doar anumite domenii.

Ca sa va faceti o idee despre cum arata sistemul de certificari acum (pana la nivel professional), va pot spune ca exista :
- certificarea CCENT (Cisco Certified Entry-level Network Technicial) - se poate obtine dupa primele 2 module de academie, dar inca nu este foarte intalnita si nu e nici pe departe asa importanta ca CCNA
- certificarea CCNA pe care o stiti deja. Acopera practic domeniile Network Fundamentals, Routing & Switching, Wan networks. Contine putine notiuni de Securitate si putine de Wireless. Aproape deloc notiuni de Voice (retele de voice over IP).

Mai departe, pe nivelul urmator, in functie de specializarea aleasa se poate merge spre:
- CCNP (Network Professional) - bazat mult pe routing and switching si wan networks, ceva wireless, putina securitate
- CCSP (Security Professional) - bazat aproape 100% pe securitate
- CCVP (Voice Professional) - bazat aproape 100% pe retele de voce VoIP
- CCIP (Internetworking Professional) - bazat pe tehnologii specifice provideri de servicii (MPLS, QoS, BGP)
- CCDP (Design Professional) - bazat 100% pe design de retele, mai putin tehnic.

Problema pe care vrea sa o rezolve Cisco este ca exista o "prapastie" (gap) mare intre CCNA si ceva de nivel profesional, CC*P. Mai mult, exista la ora actuala pe piata o tendinta de specializare pe urmatoarele domenii: Securitate, Wireless, Voice.

Astfel, in urma unui studiu de piata, Cisco a anuntat lansarea a 3 noi certificari:
- CCNA Wireless - bazat pe retele wireless, care nu sunt discutate decat foarte putin in CCNA
- CCNA Security - bazat pe securitatea retelelor, cu lucruri pe care le-am vrut mereu si in CCNA, dar l-ar fi facut apoi prea stufos
- CCNA Voice - bazat pe retele de voce, subiect aproape neatins in CCNA.

Fiecare din aceste certificari se obtine prin sustinerea unui singur examen (un examen fiecare), si CCNA-ul "clasic" este o cerinta obligatorie pentru obtinerea acestor noi certificari. Adica nu puteti da direct CCNA Security, daca nu aveti CCNA-ul clasic (ceea ce este logic, pentru ca notiunile de baza in retele nu se regasesc si in aceste cursuri suplimentare).

Consideram ca noile certificari sunt foarte utile pentru cei pentru care drumul catre CC*P este mult prea dificil, dandu-le posibilitatea sa se specializeze cat de cat pe anumite domenii inainte sa incerce obtinerea unui CC*P. CCNA Security este foarte util pentru cineva care vrea sa mearga spre CCSP, CCNA Voice pentru cineva care vrea sa mearga spre CCVP, pe cand CCNA Wireless este putin diferit, in sensul ca acopera un tip de retea din ce in ce mai folosita, dar fara sa ajute in mod deosebit pe drumul spre nivelul professional.

In plus, daca luam exemplul de pe track-ul Security, inainte, dupa CCNA, urmau 5 (cinci) examene pentru obtinerea CCSP-ului. Pana nu erau luate toate 5, nu se primea nici o certificare (adica dupa 4 examene, tot CCNA erai). Acum, unul din aceste 5 examene a fost dezvoltat sa acopere mai mult subdomenii ale securitatii si a fost transformat in CCNA Security. Astfel, este de ajuns un examen dupa CCNA, pentru a se mai obtine inca o certificare (diploma). Apoi mai raman 4 examene dupa care se obtine CCSP-ul. Trecerea e putin mai lina de la o certificare la alta.

Momentan nu exista cursuri in academii pentru aceste noi module, urmeaza sa apara in cateva luni. Va vom anunta la momentul respectiv.

p.s. examenul de CCNA si-a updatat pretul la 250$ de la 150$. Vor fi afectati cei care nu au un voucher de la o academie, in rest voucherul isi va mari discountul astfel incat sa acopere diferenta si un cursant de academie sa nu simta cresterea. Marirea a fost facuta pentru pastrarea sau chiar cresterea valorii certificarii in piata.

Vlan-ul de management

2008-06-26T21:29:00.002+03:00

Undeva in modulul 3 CCNA discutam despre VLAN-uri (Virtual LANs - domenii de broadcast virtuale) si despre importanta lor deosebita in dezvoltarea retelelor.

Stim astfel ca la un nivel de baza, un VLAN reprezinta o segmentare a uni switch (un switch de 8 porturi poate fi spre exemplu impartit in 2 VLAN-uri, sau 2 domenii de broadcast, unul de 3 porturi, unul de 5, total separate intre ele, si acesta este doar un exemplu). Mai stim si ca folosind trunk-uri putem conecta mai multe switch-uri ce au suport de VLAN pentru a extinde aceste domenii de broadcast virtuale pe orice switch-uri layer 2 dorim. Reusim astfel spre exemplu sa strangem intr-un singur domeniu de broadcast toate calculatoarele departamentului Contabilitate chiar daca acestea intra in switch-uri diferite, un domeniu de broadcast complet izolat de domeniile de broadcast ale celorlaltor departamente. Faptul ca ele desi intra in echipamente diferite (care se pot afla chiar la distante foarte mari intre ele) si ca totusi putem pastra limite virtuale intre aceste domenii de broadcast, este un lucru extraordinar si de prima importanta in managementul retelelor medii dar mai ales mari.

Printre VLAN-urile pe care le putem crea in reteaua noastra cu diferite scopuri (pentru cate un departament, sau pentru servere, etc) exista un VLAN cu importanta deosebita, numit VLAN-ul de management.

Asa cum stim, nici un computer aflat intr-un VLAN nu poate accesa orice statie din alt VLAN (decat printr-un router, dar asta e alta discutie, si oricum in acel moment putem filtra traficul intre vlan-uri asa cum dorim). Acest lucru este foarte important din punctul de vedere a securitatii, pentru ca asa cum cream un VLAN pentru dept. Marketing, este foarte recomandabil sa avem un VLAN special care sa contina doar IP-urile de management al diverselor switch-uri (sau alte echipamente) din retea. Acest VLAN care nu va contine statii de lucru sau orice altceva, este un loc securizat astfel, unde nimeni nu ar trebui sa aiba acces, oferind astfel protectie foarte buna ip-urilor de management (care pot fi tinte ale atacurilor de tot genul).

In VLAN-ul de management putem pune eventual si servere pentru management (daca nu dorim un VLAN separat pentru ele). Putem avea aici un server TACACS pentru autentificare si accounting, un server de LOG-uri, un server TFTP pentru back-up uri configuratii si imagini IOS, etc. Ceea ce este important este ca eliminam sau minimizam sansa unui atacator sa atace direct IP-urile de management al echipamentelor.

Un alt motiv pentru care un VLAN de management este o idee buna, este faptul ca inca exista mai multe protocoale necriptate care se folosesc (telnet, tftp, ftp, syslog, snmp v1, v2) si ale caror pachete pot contine informatii foarte utile unui atacator, si daca acesta reuseste sa intre in VLAN-ul unde se face acest trafic, poate "snifui" parole, comunitati SNMP, etc. Exista de exemplu posibilitatea ca un switch sa "cada" la un moment dat; o statie de monitorizare SNMP va incerca sa interogheze prin SNMP statusul echipamentului picat, bineinteles trimitand si parola in clar in pachet. Daca echipamentul a picat de mai mult timp si MAC-ul sau s-a uitat de pe switch-uri in retea, cererea de interogare (SNMP-GET) va ajunge prin unknown unicast flood la toate host-urile din acea retea, unde poate exista si un atacator, acesta avand in acel moment parola (comunitatea) SNMP in clar. Existenta VLAN-ului de management face imposibila aparitia acestei probleme.

Bineinteles, odata ce VLAN-ul de management a fost creat pe toate echipamentele din retea, este activ pe toate trunk-urile, ne-am asigurat ca nu exista host-uri asignate in acest VLAN, este foarte important sa mentinem mereu acest VLAN departe de amenintari (sa ne asiguram si ca in viitor nu vor exista host-uri in acest VLAN, sau nu va exista orice alta metoda, fie ea simpla ca introducerea unui cablu trunk intr-o statie sau complicata gen VLAN Hopping prin care sa se capete acces nedorit la VLAN-ul de management). Si la fel de important este sa ne asiguram ca VLAN-ul are conectivitate in toata reteaua si ca nu "ne taiem craca de sub picioare" filtrand traficului acestui VLAN la momentul nepotrivit si pierzand posibilitatea de a face managementul remote echipamentelor afectate.

Structura Internetului - mic ghid - partea 2

2008-06-26T21:12:00.002+03:00

Continuam cu prezentarea catorva notiuni despre Internetul "vazut de sus" (structura logica).

Internetul este o imensa retea formata din alte retele interconectate. Aceste retele componente pot fi academice (universitati, institute), retele ale guvernelor sau retele comerciale. Cele comerciale, marea majoritate, sunt formate din asa numiti Internet Service Providers ("ofertanti" de servicii Internet). Acestia investesc in infrastructuri de date, se (inter)conecteaza cu alti provideri si devin astfel parte a Internet-ului. Companiile ISP ofera apoi acces internet clientilor lor, prin diferite metode (fibra, cablu tv, wireless, etc). Prin intermediul lor noi putem avea acces la Internet.

Retelele mari constituente ale Internetului (precum si cele mai "speciale", de exemplu cele care au nevoie de 2 provideri pentru siguranta) au asociat un asa-numit AS Number (AS - Autonomous System). In cazul aratat in figura de mai jos, exista 3 provideri, unul in Austria, unul in Ungaria, unul in Romania (locatia lor este mai putin importanta, puteau fi in aceeasi tara sau in continente diferite). Fiecare primeste in acest caz numarul de AS 100, 200 sau 300 de la organizatia responsabila, si anume IANA. Este numarul care identifica in Internet reteaua providerului in intregul sau (deci si cu clientii sai inclusi).

Acesti provideri (ISP1, 2 si 3) au o conexiune cu "Internetul", ceea ce se traduce prin faptul ca au o legatura cu alti provideri mai "mari" din Internet, nespecificati aici, aflati in "norul Internet" din figura. In general toti providerii au cel putin 2 legaturi cu 2 provideri diferiti, pentru backup. Fiecare AS (deci provider in exemplul nostru) primeste de la IANA (sau alte organisme de asignare adrese, RIR sau LIR) clase de adrese IP pe care le poate folosi in interiorul retelei sale. Acestea vor fi date mai departe clientilor spre folosire (IP-urile nu se vand, se inchiriaza) sau se vor folosi chiar de provider in diverse moduri.

Folosind un protocol de rutare dinamic numit BGP (Border Gateway Protocol - protocolul de baza pentru rutarea dinamica in Internet si cel fara de care Internetul nu ar exista asa cum il stim acum), fiecare AS "anunta" altora faptul ca el foloseste clasele respective. Astfel, spre exemplu ISP1 si ISP3 vor afla imediat ce ISP2 isi anunta clasele, ce clase a anuntat acesta, si pe unde trebuie sa trimita traficul destinat claselor respective. In momentul in care Client3 doreste sa aiba un schimb de informatii cu Client2, Client3 va trimite traficul evident pe singura lui legatura catre ISP3. ISP3 a aflat folosind BGP unde se afla destinatia (in cazul nostru clasele sunt anuntate de ISP2) si observa ca singurul mod prin care poate ajunge la ISP2, neavand o legatura directa cu el, este sa trimita datele spre providerul propriu (neportretizat aici) aflat in norul Internet. Acela va trimite mai departe datele pana cand acestea vor ajunge in final la providerul ISP2, si apoi la Client2, destinatia traficului. In acest caz, traficul este nevoit sa treaca prin potentiale conexiuni lente sau lungi, pentru ca ISP3 nu are o legatura directa cu ISP2.

Uneori, providerii pot ajunge la intelegeri prin care se interconecteaza, in folosul ambelor parti. Astfel, se stabileste un asa numit "private peering", o conexiune directa intre provideri, asa cum au si ISP1 si ISP2 in exemplul nostru. In acest caz, daca Client1 doreste sa trimita date catre Client2 (sau invers) traficul care va venit de la Client1 nu va fi trimis de ISP1 in Internet, pentru ca exista o ruta mai buna (mai rapida) catre ISP2, si anume exact acea conexiune de peering. Astfel, acest peering se dovedeste a fi foarte util pentru clientii ISP 1 si 2, ei putand acum transfera date mai rapid datorita conexiunii directe. Pentru alte destinatii, de exemplu daca Client1 doreste sa ajunga la Client3, traficul va trebui sa fie rutat prin Internet, posibil prin multi alti provideri si conexiuni mai mult sau mai putin libere, pentru ca nu exista alta "varianta" directa intre ISP1 si ISP3.

Legaturile de peering intre provideri nu sunt obligatorii si depind exclusiv de dorinta fiecarui provider. Este foarte posibil ca un provider foarte mare sa nu doreasca un peering cu un provider mult mai mic, pentru ca ar fi o investitie foarte profitabila pentru providerul mic dar foarte putin utila pentru clientii celui mare (sanse mici sa existe clienti ai providerului mare care sa doreasca sa faca trafic cu clienti ai providerului mic, fata de sanse mari in sens invers). In unele cazuri, conexiunea de peering se poate plati in functie de trafic (si de sensul sau.. daca clientii mei au "cerut" mult trafic de la clientii providerului cu care am peering comparativ cu sensul invers, voi plati in functie de acest trafic providerului respectiv).

Conexiunile de peering sunt foarte utile si folosite de foarte multi provideri. Pentru ca uneori este ineficient si scump ca fiecare provider sa aiba o astfel de conexiune cu fiecare din ceilalti provideri, au aparut de-a lungul timpului puncte de "agregare" a acestor conexiuni private, numite Private Exchanges (IX - Internet Exchanges sau IXP - Internet Exchange Point) in care fiecare provider aduce o singura conexiuni, avand prin exchange legatura cu toti ceilalti provideri (puteti sa va imaginati exchange-urile ca niste switch-uri in care intra fiecare provider cu cate un cablu). Exemple in Europa: RONIX (Romania), DE-CIX (Germania), AMS-IX (Amsterdam).

Noua clasa CCNA1

2008-06-24T09:55:00.003+03:00

Salut

Incepem o noua serie CCNA1, cu program duminica 9-13.

Data la care se vor face inscrierile la sediu si se va sustine primul curs este 20 iulie 2008.
Va asteptam sa va inscrieti online pe http://www.mediait.ro/?page=inscrieri.

Dupa inscriere, veti fi contactati telefonic cu cateva zile inainte de inceperea cursului pentru stabilirea detaliilor administrative legate de inscriere.

Curs Linux ?

2008-06-07T15:09:00.003+03:00

Salut

La cererea publicului am dori sa introducem un curs de Linux (fie el cel bazat pe cursul "Fundamentals of Unix" din cadrul academiilor sau unul propriu). Ne-ar interesa cati dintre voi ar fi interesati de un astfel de curs. Ne gandim la un curs de 8 sapt in care sa acoperim toate notiunile de baza Linux + cateva servicii (ftp, web server, etc), curs ce poate fi folosit ca un "kickstart" in lumea Linux.

Acestea fiind spuse, va rugam sa votati in sondajul nostru daca sunteti interesati de un curs Linux.

p.s. sondajul anterior nu prea a avut succes la public :) dar am retinut ca v-ar interesa mai multe cazuri real-world si vom incerca sa adaugam cateva articole interesante pe aceasta tema.

Noi clase la Media IT

2008-06-06T16:19:00.002+03:00

Salut

Deschidem urmatoarele clase CCNA (data este orientativa, poate diferi putin).

- CCNA 3 - 21.06.2008 - program sambata 13-17
- CCNA 2 - 15.06 2008 - program duminica 9-13
- CCNA 2 - 5.07 2008 - program sambata 9-13

Va invitam sa va inscrieti online la http://www.mediait.ro/?page=inscrieri
daca doriti sa fiti cursantii uneia din aceste clase.

Va asteptam,

Porturile AUX pe routerele Cisco

2008-06-06T16:02:00.002+03:00

Multi se intreaba exact ce face portul AUX pe un router Cisco. Toate routerele (si switch-urile) au un port CONSOLE dar unele echipamente, in special routere au si un port AUX. Care este rostul lui ?

Portul AUX a fost gandit ca o modalitate de acces si control "out-of-band" (OOB) la router. Spre deosebire de managementul prin telnet, ssh, http, snmp (care trafic practic foloseste aceleasi interfete de date prin care trece si traficul routat efectiv) si care management se numeste "in-band" management, portul de consola este un exemplu de "out-of-band" management, in sensul ca prin acel port NU trec date utilizator, ci este un port folosit strict pentru management (configurare), fara capabilitatea de a routa pachete.

Portul de consola este foarte util la prima configurare a routerului (cand inca nu are IP si deci nu putem folosi nici un alt protocol in-band amintit mai sus) precum si ori de cate ori avem probleme de reachability cu routerul si nu-l mai putem accesa prin retea (ca atunci cand setam un firewall prin care fara sa ne dam seama filtram traficul prin care facem managementul routerului, moment in care pierdem accesul).

Portul de consola este un port serial (foloseste un protocol pe cat de vechi pe atat de onorabil si anume RS232, protocol de transmisie seriala a datelor). La acest port ne conectam in general cu un cablu rollover (desi depinde de tipul de conectori folositi) folosind un port serial al unui PC sau laptop. Apoi, cu ajutorul unui program de transmisie pe linii seriale, avem acces direct la managementul routerului, fara nevoia unui IP setat, sau orice altceva. Singura conditie este ca portul de consola sa fie ok (sa nu fie ars, se mai intampla) si IOS-ul sa fie incarcat.

In paralel cu acest deosebit de util port de consola, exista ziceam un alt port numit AUX (de la auxiliar). El este tot un port serial ca si cel de consola, si initial a fost gandit in ideea ca poate avem un router in alta filiala, in alt oras, la care uneori poate avem nevoie de acces si reteaua este picata, etc. Astfel, putem instala o linie telefonia la respectiva locatia, in care infigem un modem dialup pe care-l conectam la portul de AUX. Astfel, in momentul in care nu mai avem acces in-band pe router, putem sa ne conectam prin reteaua telefonica la acel modem care ne va permite accesul prin el, transparent, la portul AUX de unde putem configura routerul sau incerca sa rezolvam problema.

Portul in sine a fost putin folosit cu acest scop in general, cel putin la noi, in schimb o utilitate deosebita a lui este ca este aproape identic cu cel de consola, si cel putin mie mi s-a intamplat sa am nevoie de acces la router si sa am portul de consola ars (nefunctional). Astfel, am putut folosi portul AUX, cu aceleasi setari pentru transmisia seriala, pentru a capata acces la router. Din pacate, exista si un dezavantaj al sau: el este activat doar dupa incarcarea IOS-ului. Daca IOS-ul lipseste, sau daca dorim sa facem password recovery, portul AUX nu ne va ajuta pentru ca va fi dezactivat. In momentul in care insa un IOS se incarca, avem acces la acest port si il putem folosi ca un port de consola (inclusiv putem seta o parola cu secventa "conf t / line aux 0 / login / password test").

Structura Internetului - mic ghid - partea 1

2008-06-06T15:34:00.007+03:00

In mini-seria de articole pe care v-o propunem, vom aborda structura Internetului din punct de vedere administrativ, precum si logic sau fizic, sub forma unui mic ghid, consideram foarte util incepatorilor in domeniu.

Privire de ansamblu

Internetul este o retea publica de retele interconectate ce ofera diverse servicii (email, www, chat, transfer fisiere) folosind diverse medii de comunicatie dar avand ca baza protocolul de transmisie date IP (Internet Protocol). Interconectate se afla nu numai retele comerciale (provideri, companii multinationale, etc) ci si retele academice (universitati, scoli) sau retele ale armatei sau guvernelor practic tuturor tarilor de pe glob. Internetul nu este “detinut” de cineva, este public, avand totusi definite cateva organizatii non-profit ce au ca prim scop un management cat mai bun a tuturor elementelor implicate in ceea ce numim generic Internet. Aceste organizatii elaboreaza diverse standarde care sa permita interactiunea completa si corecta intre toate entitatile participante, si tot ele propun imbunatatiri ale standardelor curente, scopul final fiind o evolutie continua si perfect adaptata realitatii sociale, economice sau tehnologice a momentului.

Mica istorie

Inceputurile Internetului le putem localiza undeva in jurul anilor 1960, cand a aparut ideea de “packet switching”, ca alternativa mult mai fiabila la retelele tip “circuit switching” (gen reteaua telefonica). Reteaua de la care a plecat totul s-a numit ARPANET (Advanced Research Projects Agency NETwork; de asemenea, datorita originii sale in armata SUA, ARPA s-a numit alternativ de-a lungul timpului si DARPA – Defense ARPA).

La 21 noiembrie 1969 s-a realizat prima conexiune intre Universitatea din California (Los Angeles) si Standford Research Institute. Reteaua a ajuns la 4 noduri pe 5 decembrie 1969, cand s-au conectat si Universitatea din Utah si Universitatea din California (Santa Barbara) toate legaturile la vremea respectiva fiind de 50 kbps. ARPANET s-a dezvoltat gradual si pana in 1981 a ajuns la 213 noduri, ea fiind nucleul retelei pe care o cunoastem azi cu numele de Internet.

In 1973, s-a inceput lucrul la protocolul ce se va numi mai tarziu TCP/IP (in acel moment se folosea un protocol numit NCP). 1 ianuarie 1983 a fost ziua in care TCP/IP a devenit protocol obligatoriu in ARPANET. Tot in 1983 apare protocolul DNS, care aduce posibilitatea “traducerii” unor adrese IP in nume sau invers, pentru usurinta identificarii diverselor host-uri, fara a mai fi nevoie sa se memoreze adresele numerice.

Intre timp, in 1981 National Science Foundation creeaza un backbone de 56Kbps numit CSNET, pentru institutiile care nu aveau acces la ARPANET. ARPANET se imparte in 1984 in ARPANET si MILNET (aceasta din urma devenind reteaua armatei). CSNET continua sa evolueze, ajungand la linii de 1.5 Mbps, si schimbandu-si numele in NSFNET. Pana in 1990 mai apar cateva retele, insa acesta este anul in care ARPANET apune si este inlocuit de backbone-ul NSFNET. Sunt scoase din folosinta liniile vechi de 50 Kbps. Tot in 1990 apare Hyper-text-ul (modul actual de navigare prin documente/pagini folosind "link-uri").

In 1992 urmeaza upgrade-uri pentru NSFNET, la T3 (44 Mbps), apoi la conexiuni ATM de 145 Mbps in 1994. In anii urmatori upgrade-urile se inmultesc, se interconecteaza din ce in ce mai multe retele, comerciale sau academice, apare si InterNIC (preocupat cu managementul numelor de domenii si claselor de adrese) dar si alte organizatii de standardizare si control, precum si primul browser grafic, Mosaic, care deschide dezvoltarea Internet-ului spre starea pe care o cunoastem acum. In 30 ani, ceea ce a inceput ca un experiment reuseste sa devina parte a culturii mondiale si a vietii fiecaruia dintre noi.

Structura organizatorica

Faptul ca Internetul este considerat un organism (la propriu si figurat) liber si neaflat in proprietatea sau sub controlul cuiva anume nu inseamna ca functioneaza haotic sau la voia intamplarii. Este nevoie de definirea si folosirea a diverse protocoale si standarde. De-a lungul timpului s-au creat si impus o serie de organizatii sau asociatii care sa ajute la standardizarea si deci facilitatea comunicarii folosind Internet-ul. Aproape toate standardele din Internet sunt elaborate de un grup compus din ISOC (Internet Society) si cateva organizatii aflate sub auspiciile acesteia, si anume:

Internet Engineering Task Force (IETF)
Internet Engineering Steering Group (IESG)
Internet Research Task Force (IRTF)
Internet Research Steering Group (IRSG)
Internet Architecture Board (IAB)
RFC Editor

In afara de acestea, mai exista Internet Corporation for Assigned Names and Numbers (ICANN) si Internet Assigned Numbers Authority (IANA), organizatii ce au ca scop managementul adreselor/claselor IP si a numelor de domenii (sistemul DNS). Standardele World Wide Web sunt concepute de World Wide Web Consortium (W3C). Le vom analiza in cele ce urmeaza pe scurt pe fiecare:

Internet Society - ISOC

Formata in 1991 ca urmare a nevoii de a organiza functionarea unei retele care era pe zi ce trece mai mare si mai complexa, ISOC reprezinta organizatia principala care a condus Internetul pe drumul pe care il cunoastem, si care continua sa o faca. Misiunea ei este "sa asigure dezvoltarea deschisa, evolutia si folosirea Internet-ului in beneficiul tuturor oamenilor de pe intreg globul". Este organizatia "parinte" a tuturor celorlalte grupuri si asociatii.

Internet Engineering Task Force - IETF

Organizatia a fost formata in 1986, avand ca si componenta administratori de retea, designeri, cercetatori, etc. Este guvernata in mod direct de ISOC. IETF are ca principal obiectiv arhitectura si functionarea Internet-ului. Este organismul principal care dezvolta, testeaza si implementeaza tehnologii Internet, standarde si protocoale. Standardele sunt propuse catre IESG. Uneori prin IETF se intelege IETF, IAB, IESG, IRSG, IRTF si RFC Editor impreuna.

Internet Engineering Steering Group - IESG

IESG se ocupa cu managementul IETF, si s-a format in 1989. Este organizatia care aproba standardele elaborate de IETF si face managementul acestora, conform procedurilor ratificate de ISOC. Tot IESG se ocupa cu formarea IETF Working Groups (grupuri de lucru ale IETF centrate pe anumite tehnologii, protocoale, in scopul imbunatatirii, dezvoltarii acestora sau crearii unora noi).

Internet Research Task Force - IRTF

Formata in 1989, este o organizatie care spre deosebire de IETF (preocupata de partea de operare si functionare efectiva in general) are ca atributii cercetarea. Sunt analizate probleme si tehnologii prea avansate sau prea nesigure pentru a fi standardizate la acel moment. In momentul cand apare necesitatea standardizarii unei noi tehnologii, aceasta devine task-ul IETF.

Internet Research Steering Group - IRSG

Asa cum IESG se ocupa cu managementul proceselor IETF, IRSG se ocupa de managementul proceselor IRTF. A fost formata in 1989.

Internet Architecture Board - IAB

Avand o istorie mult mai mare, organizatia cu numele actual a aparut in 1992. Este o organizatie care printre altele urmareste functionarea IETF si IRTF. Monitorizeaza si poate comenta pe marginea aspectelor de arhitectura pentru protocoalele si procedurile folosite in Internet. De asemenea, in cazul unor probleme sau neintelegeri, functioneaza ca o curte de apel pentru reglarea diferendelor intre diverse alte organizatii. IAB organizeaza si publica documentele RFC (Request For Comments).
"Request For Comments" reprezinta o serie de documente care contin toate standardele actuale din Internet precum si propuneri de imbunatatire, rezolvari a diverse probleme, etc. In momentul in care apare o noua tehnologie sau apare o propunere de imbunatatire a uneia actuale spre exemplu, oricine poate supune atentiei IAB un document RFC cu respectiva propunere. Niciodata nu se schimba sau sterge un document din serie, eventualele adaugiri fiind publicate ca un nou document, care poate preciza ca "actualizeaza" ("updates") sau declara "invechit" ("obsolete") un alt RFC. RFC-urile contin toate informatiile necesare pentru implementarea sau operarea unui protocol, orice pasi necesari pentru rezolvarea unei probleme, etc. Ele reprezinta baza vendorilor de produse de retea, prin folosirea lor de catre toate entitatile interesate obtinandu-se standardizarea si comunicarea intre vendori, etc. Unele RFC-uri sunt destul de importante incat sa fie considerate lectura obligatorie pentru orice bun administrator de retea (ex: RFC 793 - TCP). Din pacate aceste documente, prin faptul ca sunt produse ale omului, nu sunt perfecte. Uneori nu trateaza anumite cazuri sau pot fi confuze in recomandari, ducand in cele din urma la probleme de compatibilitate intre produsele care le implementeaza pe piata. In acelasi timp totusi, se duce o munca continua de rezolvare a problemelor si de imbunatatire a procesului.
IAB are in plus si functii de control a ICANN si IANA, pentru managementul adreselor IP sau a domeniilor.

RFC Editor

RFC Editor este reprezentat de un mic grup care se ocupa de editarea finala a documentelor RFC, precum si de mentinerea unui index al lor. Site-ul pe care se pot cauta si downloada RFC-uri este www.rfc-editor.org

Internet Corporation for Assigned Names and Numbers - ICANN (fost InterNIC)

ICANN este o organizatie non-profit creata in 1998. Ea supervizeaza asignarea de nume de domenii si adrese IP. De asemenea, o parte importanta a activitatii sale este constituita de introducerea a noi "top-level domains": .eu, .asia, .info etc.

Internet Assigned Numbers Authority (IANA) - IANA

IANA este o entitate guvernata de ICANN care supervizeaza alocarea globala de adrese IP, managementul zonelor root de DNS si altele. In cadrul managementului spatiului de adrese IP, IANA delega alocarea efectiva de adrese unor RIR (Regional Internet Registrars), fiecare din acestia avand alocata o anumita zona geografica. Organizatiile RIR sunt:
RIPE NCC - Reseaux IP Europeens Network Coordination Center - se ocupa de alocarea IP-urilor in Europa, Asia Centrala si Orientul Mijlociu
ARIN - American Registry For Internet Numbers
APNIC - Asia Pacific Network Information Center
LATNIC - Latin American And Caribbean Internet Addresses Registry (din 2001)
AfriNIC - Africa (din 2005)

Pe un nivel inferior se afla asa numitii LIR (Local Internet Registry) care primesc clase de adrese de la RIR si le ofera apoi clientilor lor (in general LIR sunt provideri Internet, dar nu este o regula).

World Wide Web Consortium - W3C

Acest consortiu international in care sunt implicate mai mult de 400 organizatii, a fost creat in 1994 si dezvolta standarde pentru Web. Standardele dezvoltate cuprind si pe cele clasice (HTML, HTTP, URL) precum si tehnologii mai noi (SOAP, XML, WebAPI).

Cu aceasta incheiem prezentarea laturii administrative a Internetului. Partea a doua va contine structura logica (Autonomous Systems, provideri, peering) precum si cateva cuvinte despre structura fizica (retele actuale).

Sondaj nou - ce materiale ti-ai dori pe blog

2008-05-29T14:44:00.002+03:00

Din sondajul ce tocmai s-a incheiat am aflat ca majoritatea celor care ne citesc sunt cursanti ai academiei Media IT, desi speram sa fim utili oricarui pasionat de retelistica sau Cisco. Pe restul categoriilor, distributia a fost egala (si actuali cursanti Cisco, si viitori posibili cursanti, si cei care au terminat si dat sau luat CCNA).

Pentru o mai buna comunicare si pentru dezvoltarea site-ului intr-o directie utila pentru cei ce ne citesc, saptamana asta va intrebam ce ati dori sa adaugam acestui site pentru a-l face si atractiv si util. Se pot selecta mai multe raspunsuri, ele fiind din mai multe categorii.

Asteptam cu interes feedbackul vostru.

p.s. datorita faptului ca puteti alege mai multe raspunsuri, ati putea fi tentati sa alegeti prea multe raspunsuri; rugamintea este sa specificati cele mai importante optiuni, chiar daca majoritatea sau toate par idei bune.

Free Stuff - cateva cursuri video de la Trainsignal

2008-05-29T14:43:00.000+03:00

Pe site-ul companiei de cursuri video-based TrainSignal exista cateva cursuri destul de interesante de switching pentru CCNA, util mai ales cursantilor din CCNA modul 3 sau celor care se pregatesc pentru CCNA. Adresa este:

http://www.trainsignaltraining.com/free-video-training/

Sunt mai multe companii de astfel de cursuri ce prefera ca si modalitate de marketing sa ofere unele din cursurile produse gratuit publicului. Daca gasiti astfel de resurse gratuite si utile, va rugam sa ni le trimiteti pe office@mediait.ro pentru a le adauga pe BLOG.

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 9 - Decapsulation example

2008-05-29T13:39:00.004+03:00

Dupa ce am prezentat o privire de ansamblu asupra fiecarui nivel din stiva de nivele OSI si am analizat pe scurt procesul de encapsulare, incheiem aceasta serie de articole cu procesul de decapsulare la destinatie a datelor trimise de sistemul "A" in capitolul 8.

Ultimul pas din capitolul 8 fusese trimiterea sub forma de biti (codati ca semnale electrice pe cablul UTP) a datelor catre sistemul "B", serverul de web. Aceste date stim ca in acest moment au urmatoarea compunere:

|| Header Ethernet || Header IP || Header TCP || Date HTTP ("GET / HTTP/1.1") ||

1. Nivelul Physical pe "B"

In momentul in care nivelul fizic al sistemului B (practic o componenta hardware a interfetei de retea) detecteaza semnal electric pe perechea de conductori RX ("receptie") incepe "traducerea" semnalelor electrice in biti, pe care ii stocheaza in buffere pe care orice interfata de retea le are. Daca nu apar coliziuni sau alte probleme electrice de transmisie, aceste date din bufferele placii sunt "livrate" nivelului 2 Data Link pentru procesare ulterioara. Bineinteles, la nivel 1, bitii respectivi nu sunt decat o insiruire de biti fara sens pentru acest nivel.

2. Nivelul Data Link pe "B"

Nivelul 2 primeste datele si, deoarece este vorba de o interfata de retea Ethernet, incepe sa interpreteze datele din headerul Ethernet. Bineinteles, nicaieri nu este marcat faptul ca acela este un frame Ethernet, dar pentru ca interfata de retea este una Ethernet, sistemul va incerca sa interpreteze primii 6 bytes ca MAC-ul destinatie, etc. conform structurii Ethernet.

Chiar si daca respectivele date sunt fragmente de pachet, sau pachete ale altor protocoale ce au ajuns din greseala in placa de retea, sistemul va incerca sa le interpreteze tot conform regulilor si structurii headerelor Ethernet. In acest caz, cel mai probabil FCS-ul (frame check sequence) va fi cel care va detecta faptul ca ori pachetul nu este unul ethernet, ori este dar contine erori. In ambele cazuri pachetul va fi aruncat (discarded).

Prima verificare pe care sistemul o face dupa verificarea faptului ca nu exista erori de transmisie conform sumei de control, este daca MAC-ul destinatie din frame este MAC-ul propriu (in cazul nostru, in acest punct, mac-ul destinatie este chiar "BB"), sau daca MAC-ul destinatie este cel de broadcast (FF-FF-FF-FF-FF-FF) sau multicast (despre care nu vom discuta). In orice alt caz, este evident ca frame-ul a ajuns din greseala in interfata de retea a sistemului "B" si pachetul este aruncat.

Exista cateva exceptii, printre care notabila este cea in care placa de retea este setata in asa-numitul mod "promiscuous", caz in care este acceptat orice frame si livrat nivelelor superioare. Aceasta setare este folosita de exemplu de programele tip sniffer, care, in lipsa ei, nu ar primi pachetele din retea neadresate sistemului pe care ruleaza; acest lucru bineinteles ca limiteaza utilitatea unui sniffer care teoretic ar trebui sa aiba acces la cat mai multe pachete pentru o analiza corecta si completa.

Dupa verificarea MAC-ului destinatie (cel sursa in general nu este verificat), se verifica campul "Type" care va preciza ce protocol de nivel 3 este incapsulat in frameul nostru. In acest caz, e vorba de protocolul IP. In acest moment datele din payloadul frame-ului sunt decapsulate (adica headerul si eventual trailerul ethernet sunt eliminate) si datele rezultate sunt date nivelului 3 pentru procesare.

3. Nivelul Network pe "B"

Protocolul IP primeste datele decapsulate de la nivelul 2 in forma ...

|| Header IP || Header TCP || Date HTTP ("GET / HTTP/1.1") ||

...si incepe interpretarea headerului conform regulilor si structurii definite de protocolul IP. Ca si la nivelul 2, dupa verificarea sumei de control, se verifica IP-ul destinatie. Acesta trebuie sa fie ori 10.0.0.2 (IP-ul lui B), ori un IP de broadcast (de exemplu 10.0.0.255 sau 255.255.255.255). Daca IP-ul nu este cel al sistemului, unul de broadcast sau unul de multicast, pachetul va fi discardat.

Sunt mai multe verificari care se realizeaza la acest nivel, dar in general acestea sunt facute mai mult de routere pe parcurs decat pe sistemele finale, fie clienti fie servere. Cand toate verificarile s-au facut, pachetul este decapsulat din nou, adica headerul IP este eliminat si partea ramasa este trimisa urmatorului protocol, conform campului Protocol care a fost setat la valoarea 6 (adica TCP) la sursa.

4. Nivelul Transport pe "B"

Datele trimise de nivelul 3 TCP-ului, acum in forma ...

|| Header TCP || Date HTTP ("GET / HTTP/1.1") ||

incep sa fie analizate de acest protocol. Se verifica daca exista o conexiune cu "A", se analizeaza numerele de secventa (SEQ numbers, ACK numbers) se verifica flag-urile TCP, checksumul pachetului, etc. Daca nu exista probleme in aceste campuri, datele trebuiesc forwardate aplicatiei corecte. Pentru identificarea aplicatiei careia ii vor fi trimise datele, TCP foloseste portul destinatie care a fost setat la 80 de catre sursa. Pe sistemul "B", TCP verifica daca exista o aplicatie ca asculta pe portul 80 (adica care e in starea "Listening" pe portul 80). Cum deja avem serverul de web Apache pornit, exista o astfel de aplicatie. Odata identificata, TCP decapsuleaza din nou pachetul eliminand headerele sale si rezultatul (partea de "date" sau payloadul) sunt trimise printr-o functie sistem serverului de web Apache.

5. Nivelul Application pe "B"

Serverul Apache primeste de la sistemul de operare comanda HTTP "GET / HTTP/1.1". Deoarece serverul Apache intelege protocolul HTTP, stie ca in acest moment trebuie sa caute pe harddisk fisierul ce contine pagina initiala a site-ului configurat pe "B", citeste acest fisier si il transmite lui A ca raspuns. Bineinteles, pentru acest fisier (de obicei un .html) este nevoie de trecerea din nou prin toate nivelelel lui B, probabil de mai multe ori daca este vorba de un fisier mare, apoi prin toate nivelele sistemuluiu A, conform procesului aratat in aceste ultime 2 articole. In afara de acest fisier .html, site-ul poate contine si imagini, si in acest caz clientul de pe "A" le va cere tot prin comenzi GET (spre exemplu "GET /images/logo.gif HTTP/1.1") si serverul va citi fiecare fisier de pe harddisk si i-l va trimite lui "A" folosind TCP, IP, Ethernet, etc.

6. Note finale

Dorim sa punctam faptul ca am discutat doar drumul intre 2 end-devices. Daca acestea ar fi facut parte dintr-o retea si pachetele treceau si prin alte echipamente intermediare (switch-uri, routere), pe fiecare echipament pachetele ar fi "urcat" nivelele OSI, ar fi fost facute diverse verificari si ar fi fost trimis mai departe, "coborand" nivelele OSI. Si asta pe fiecare echipament. Bineinteles, pe switch-uri, echipamente de nivel 2, un pachet ar fi urcat doar pana la nivelul Ethernet (pana unde switchul intelege semnificatia informatiilor de control, a headerelor) si apoi ar fi coborat, pe cand intr-un router, un pachet ar fi urcat pana la nivelul 3 pentru procesari si asupra protocolui de nivel 3, IP.

Calatoria se termina aici. Despre tot drumul unui pachet prin retea si verificarile care se fac se poate scrie practic o carte, am incercat sa acoperim partile cele mai importante si relevante. Din pacate prea putini administratori retea inteleg toate implicatiile acestui proces sau ale fiecarui protocol in comunicatia de date, si speram ca aceasta serie de articole va va ajuta sa priviti cu alti ochi comunicatia de date in retea.

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 8 - Encapsulation example

2008-05-22T11:33:00.007+03:00

Seria de articole dedicate stivei OSI si protocoalelor asociate continua printr-un exemplu de encapsulation. Bineinteles, explicatiile nu pot fi complete, procesul fiind unul pe cat de complex pe atat de lung. Vom sari multi pasi si multe verificari care se fac, pentru ca sunt in afara scopului acestui articol. Daca totusi sunteti interesati sa aflati mai multe si considerati utila eventual o diagrama a pasilor acestui proces, va rugam sa adaugati un comentariu acestui articol sau sa ne scrieti pe office@mediait.ro. Speram sa va dam o imagine cat de cat clara chiar daca nu exhaustiva asupra modului cum se desfasoara transferul datelor intr-o retea Ethernet ce foloseste TCP/IP.

Example setup: Avem 2 PC-uri conectate direct printr-un cablu UTP crossover.

PC-ul "A" :

IP 10.0.0.1
MAC AA (simplificam pentru claritate.. in mod normal MAC-ul are 48 biti)
Mozilla Firefox instalat ca browser web.

PC-ul "B"

IP 10.0.0.2
adresa MAC BB
serverul de web Apache pe portul 80, portul default.

Vom accesa serverul de web de pe "B" introducand in browserul de pe "A" adresa "http://10.0.0.2" (nu vom folosi nume pentru a nu intra in detalii legate de serviciul DNS).

1. Nivelul Aplicatie pe "A"

In momentul in care pe A am introdus aceasta adresa si am dat enter, A stie ca va trebui sa foloseasca protocolul de nivel 7 HTTP pentru a cere pagina principala (initiala) de pe serverul "B". In acest moment, datele ce trebuiesc trimise serverului sunt foarte putine, practic doar cererea de pagina. Conform protocolului HTTP, cererea cea mai simpla arata cam asa:

"GET / HTTP/1.1"

Aceasta cerere s-ar traduce prin "folosesc protocolul HTTP versiunea 1.1 si doresc pagina de index (de root - "/") de pe server". Aceasta mica insiruire de caractere va constitui partea de Date, la nivelul 7. Acest text deci va fi trimis mai departe nivelului 4 (trecem peste nivelele 5 si 6 care in general nu mai sunt discutate).

2. Nivelul Transport pe "A"

Nivelul 4 primeste textul de mai sus si incepe sa construiasca segmentul TCP. La nivel 4 semnificatia textului nu este cunoscuta (doar HTTP il intelege) si nici nu conteaza. Acest text va deveni payload-ul segmentului generat (partea utila de date, prin contrast cu headerul care contine doar date de control).

TCP urmeaza sa verifice daca aplicatia Firefox a deschis deja o conexiune cu serverul de web de pe "B" de pe portul 80. Daca aceasta nu exista, inainte de transmisia efectiva a datelor se va stabili o conexiune, pentru ca TCP este connection-oriented.

Nu vom intra in detalii despre cele 3 pachete (segmente) prin care se stabileste conexiunea, pentru ca procesul este in afara scopului acestui articol. Pe scurt, A va trimite un segment TCP cu flag-ul SYN setat, va primi un raspuns cu flag-urile SYN si ACK setat si va trimite ultimul pachet din deschiderea conexiuni, cel in care doar bitul ACK este setat.

In plus fata de acest proces, trebuie identificata aplicatia Firefox de pe "A" asa cum serverul de web de pe "B" este identificat prin portul 80. Acest lucru este la latitudinea sistemului de operare, de exemplu se poate alege primul port liber de dupa portul 1024. In cazul nostru, vom lua portul 2000 ca identificand aplicatia Firefox si conexiunea noastra la server.

Dupa ce conexiunea TCP a fost stabilita, in urmatorul pachet "A" va adauga datele de transmis (cererea HTTP). In headerul TCP se mai gasesc printre altele:
- bitii de control (flag-urile)- ACK trebuie sa fie setat
- portul sursa 2000
- portul destinatie 80
- un sequence number (numarul pachetului pe care A il trimite)
- un acknowledgement number (numarul pachetului lui B pe care A il confirma)
- un checksum

Odata ce segmentul este generat, este trimis nivelului 3 - Network

3. Nivelul Network pe "A"

Nivelul 3 primeste de la nivelul Transport o structura de date ce cuprinde pana acum
- Headerul TCP
- datele protocolului HTTP ("GET / HTTP/1.1")

Niciuna din aceste informatii nu este utila nivelului Network, si aceste informatii sunt considerate partea de "payload" a pachetului generat de acest nivel. Pentru a genera pachetul final se va adauga acestei structuri, in fata, un header al protocolului IP. Printre alte informatii acesta va contine:
- adresa sursa 10.0.0.1
- adresa destinatie 10.0.0.2
- o prioritate a pachetului (0 in acest caz, fara nici o prioritate deosebita)
- un ID al pachetului (util daca pachetul este fragmentat, dar nu este cazul)
- un camp "Protocol" cu valoarea "6" (care identifica faptul ca in partea de payload se afla date primite de la protocolul TCP)
- un camp TTL (care se decrementeaza la fiecare router si pe care nu il vom discuta)
- un checksum pentru acest header.

Pachetul astfel compus, este trimis nivelului 2.

4. Nivelul Data Link pe "A"

In acest moment la acest nivel se primeste o structura de date ce contine pana acum:
- headerul IP
- headerul TCP
- partea de date, practic mesajul de transmis a protocolului HTTP

Este nevoie in continuare de adaugarea unui header Ethernet pentru identificarea pe segmentul local cu ajutorul MAC-urilor. In acest header care va fi adaugat structurii de date de mai sus, vom regasi:
- mac-ul sursa AA
- mac-ul destinatie BB
- un camp numit Type in care se gaseste identificatorul protocolului de nivel superior de la care au venit datele de transmis - in cazul nostru IP are identificatorul 0800 in hexazecimal

Uneori se adauga pachetului si un trailer, la sfarsit, daca pachetul este prea scurt si driverul Ethernet trebuie sa adauge byti de umplutura ("padding bytes", traducerea suna ciudat) pana se ajunge la minimul de 64 bytes. De asemenea, frame-ul Ethernet rezultat va contine si un FCS - Frame Check Sequence, adica o suma de control a pachetului

Pachetul rezultat este trimis nivelului 1 pentru transmisie (un subnivel al nivelului 2 totusi se ocupa de arbitrarea accesului la nivelul de comunicatie, si anume MAC sublayer).

5. Nivelul Physical

Nivelul Fizic primeste frame-ul de la nivelul 2, dar, ca de obicei, nu intelege semnificatia datelor primite. El priveste datele de transmis pur si simplu ca biti, si folosind protocolul din retea (in cazul nostru spre exemplu 100Base-TX) trimite bitii ca semnale electrice prin cablul UTP catre interfata de retea a serverului "B".

... vom continua in articolul urmator cu procesul de decapsulare si verificare ...

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 7 - nivelul Aplicatie

2008-05-22T10:12:00.004+03:00

In varful stivei de nivele OSI exista un nivel ce interactioneaza direct cu utilizatorul sau cu aplicatiile acestuia (in functie de documentatia pe care o cititi, uneori aplicatiile in sine sunt si ele incluse in nivelul 7, alteori ele sunt deasupra stivei, nivelul 7 continand doar protocoalele pe care aplicatiile le folosesc).

Aplicatiile care folosesc serviciile acestui nivel sunt toate aplicatiile de retea (clienti de web, clienti de mail, servere de web, mail ftp, jocuri cu componente multiplayer, programe de imprimare in retea, etc)

Din protocoalele importante ale acestui nivel vom aminti:

HTTP (HyperText Transfer Protocol) - protocolul prin care se transfera in general continutul World Wide Web: site-uri, imagini, flash-uri, filme gen youtube, etc. Protocolul este folosit in general deci de clientii web (Internet Explorer, Firefox, Opera...) in dialogul lor cu serverele web (Apache, Microsoft IIS...). Este un protocol foarte adaptabil, ce poate fi folosit si in multe alte cazuri (folosit de multe programe de instant messaging, de clienti si trackere de torrente, etc). El foloseste protocolul TCP de la nivelul 4, si portul well-known 80.
FTP (File Transfer Protocol) - protocol de transfer de fisiere, ce ofera si autentificare, si alte funcii avansate. Clienti FTP: Total Commander, cuteFtp, etc. Servere FTP: PureFTPD, IIS. Foloseste protocolul TCP si 2 conexiuni (una de comanda/control, una de transfer efectiv). Porturile folosite sunt in general 20 si 21 (21 pentru comanda si control), dar are un sistem putin mai complicat de alocare de porturi si in anumite situatii foloseste porturi dinamice, alocate la nevoie, ceea ce face FTP-ul sa fie mai greu de folosit prin anumite firewall-uri sau routere ce ofera NAT (Network Address Translation)
TFTP (Trivial FTP) - un FTP cu mult mai putine facilitati dar foarte util in cazuri in care avem nevoie de resurse foarte putine consumate (foloseste UDP, nu e reliable dar este folosit doar pentru transferuri mici, nu are autentificare, foloseste o singura "conexiune" - intre ghilimele pentru ca UDP este connectionless)
DNS (Domain Name Server sau Service in functie de context - practic DNS-ul ne pune la dispozitie o baza de date distribuita pe intreg globul, cu toate domeniile pe care le cunoastem, si care ne ajuta prin asignarea unor nume IP-urilor cu care in mod normal e greu de lucrat, sau invers. DNS foloseste in general protocolul UDP, portul 53 (exista un caz special in care este folosit TCP dar mai rar discutat)
SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) - Protocol de transfer a mail-ului intre servere sau de la clienti de mail catre servere. Este unul din cele mai vechi protocoale de nivel aplicatie, ofera si posibilitatea atasarii a diverse fisiere mail-urilor, prevede autentificare, etc. Foloseste bineinteles TCP pentru reliability si portul 25 well-known
P2P (Peer to Peer applications) - Emule, torrents, DC, etc. Acestea toate sunt protocoale uneori proprii, uneori cunoscute, ca HTTP. Folosesc o diversitate de porturi si protocoale (fie udp fie tcp) astfel devenind foarte greu de filtrat de firewall-uri.
Telnet/SSH - aplicatie/protocol de acces remote in mod text pe un sistem ce are instalat un server Telnet sau SSH (in general mult mai folosit in lumea UNIX). SSH este varianta securizata a protocolului Telnet (care isi trimite datele in clar in retea si deci este foarte insecure). Telnet foloseste TCP port 23, SSH TCP port 22

Trebuie precizat ca protocolul DHCP (de alocare dinamica a IP-urilor intr-o retea dintr-un range de IP-uri stabilit de utilizator) este incadrat uneori la nivelul 3, pentru ca ajuta protocolul IP, uneori la nivelul 7 (pentru ca se foloseste de protocolul UDP pentru a-si transmite datele).

Cu aceasta, scurta prezentare despre stiva OSI se incheie. In ultimul capitol vom discuta un exemplu de accesare a unui site web de pe un server de catre un client.

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 5 & 6 - nivelele Session si Presentation

2008-05-22T09:51:00.001+03:00

Nivelele 5 si 6, Session si Presentation sunt din ce in ce mai neglijate in ultimii ani, in principal datorita faptului ca functiile lor deja sunt parte a altor nivele (nivelul 4 sau nivelul 7). La momentul cand stiva OSI a fost construita, se considera ca fiecare din aceste nivele trebuie sa existe de sine statator. De-a lungul timpului, evolutia protocoalelor si retelelor a fost de alta parere. Astfel acum ele sunt considerate parte a nivelului 7 Aplicatie (chiar daca unele functii ale lor se regasesc acum la nivelul 4).

Totusi, pentru a nu le ignora, vom enumera cateva din functiile initiale ale acestor nivele.

Nivelul Session ar fi trebuit sa se ocupe de managementul conversatiilor ("sesiunilor" de comunicare) intre 2 sisteme, aplicatii, etc. Mare parte din functii acum se regasesc in nivelul Transport, in protocolul TCP (de exemplu procedurile de initiere a unei conexiuni si incheiere a sa). Totusi, mai putem plasa la acest nivel:

NetBios (protocol Microsoft folosit in retelele Windows)
conceptele de full duplex/half duplex/simplex (discutate acum in general la nivelul fizic)

Nivelul Presentation avea ca scop principal stabilirea formatului datelor intr-o conversatie, astfel incat datele sa poata fi intelese si de sursa si de destinatie. Aceste functii sunt acum acoperite de nivelul Aplicatie. Cuvinte cheie la acest nivel:

sintaxa (care stabileste un standard de comunicatie)
formatele de fisiere (care stabilesc un standard de structurare a unor date; exemple .jpg imagini, .txt texte, .mp3 sunete, etc)
standarde si coduri de caractere (ASCII, EBCDIC).

La nivel presentation uneori sunt adaugate si protocoalele de criptare SSL/TLS (folosite de HTTP secure de exemplu) pentru ca acestea se afla deasupra nivelului Transport (pe care il folosesc) dar sub aplicatii (carora le ofera servicii de criptare).

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 4 - nivelul Transport

2008-05-22T09:08:00.003+03:00

Pana acum in seria aceasta de articole am vazut cum datelor, venite de la nivelul 4 Transport, le sunt adaugate adrese IP pentru a putea fi transportate de la sursa catre destinatie, adrese MAC pentru comunicatia in interiorul unui segment, si cateva alte informatii, datele fiind astfel gata de a fi livrate nivelului Fizic care sa le encodeze pe mediul de comunicatie.

Pana acum insa nu am aflat cum se identifica nu numai host-urile care comunica ci si APLICATIILE care comunica. Motivul este simplu: atat timp cat si pe sursa si pe destinatie pot rula mai multe aplicatii care comunica intrele ele in acelasi timp pe acelasi mediu de comunicatie, este nevoie de o informatie prin care sa se identifice fiecare pachet de date de la ce aplicatie a pornit catre ce aplicatie. Un mic exemplu ar putea fi 2 PC-uri conectate intre ele, unul care ruleaza un server de WEB si un server FTP (sistemul "A"), si celalalt (sistemul "B") avand un client web (firefox de exemplu) conectat la serverul de web si un client de ftp conectat la serverul FTP. Fara o modalitate de identificare a pachetelor cand acestea sunt construite si parasesc sistemul cu clienti, cand vor ajunge pe sistemul cu servere acesta nu va sti catre ce aplicatii sa redirecteze pachetele respective, serverului de FTP sau celui de WEB ?

Problema este rezolvata prin folosirea unor asa numite PORTURI, care sunt practic niste identificatori numerici care identifica o aplicatie pe un sistem. Astfel, in cazul de mai sus, clientul de web poate fi identificat de sistemul A cu portul 2000 de exemplu si serverul web de pe sistemul B cu portul binecunoscut 80. Astfel, la nivelul 4, printre multe alte informatii de control adaugate, se regasesc si aceste porturi, astfel fiecare sistem stiind catre ce aplicatie trebuie directate pachetele sosite.

Din discutia de mai sus rezulta ca scopul principal al protocoalelor ce se regasesc la nivelul Transport este trackingul conversatiilor si al aplicatiilor ce comunica, folosind porturile. Aceasta este o metoda de multiplexare a mai multor "convorbiri" pe acelasi mediu de comunicatie, fara a le incurca.

Pe langa functia de mai sus, implementata in toate protocoalele de nivel 4, fie ele mai simple sau mai complicate, exista si alte functii indeplinite de unele protocoale, mai complexe. Spre exemplu, un protocol foarte bine conceput, extrem de util, scalabil si folosit este TCP (Transmission Control Protocol). Acesta adauga mai multe caracteristici foarte utile transferului de date. Dintre ele:

transferuri orientate pe conexiune (connection oriented): inainte de transmiterea datelor efective, sursa si destinatia au un mic schimb de informatii prin care se stabilesc parametrii conexiunii, se aloca resurse, etc. La sfarsitul transferului, exista o procedura clara de inchidere a conexiunii, de dealocare a resurselor, etc. Nici un alt protocol de la nivel 3 in jos folosit curent nu mai ofera aceasta capabilitate.
este un protocol reliable (fiabil) - in sensul ca ne putem baza ca datele pe care le-am oferit TCP-ului ajung in forma nemodificata la destinatie, si, daca nu ajung, TCP-ul va incerca sa rezolve problema sau va informa aplicatiile ca a aparut o problema. Nici un alt protocol nu are acest tip de fiabilitate (IP de exemplu calculeaza o suma de control a pachetelor, dar in caz ca un pachet ajunge cu erori de transmisie, IP cel mult isi poate da seama de asta si il poate ignora, dar nu poate incerca sa rezolve problema - in schimb se va baza pe mecanismele TCP pe care le vom discuta pentru a reusi transferul). Urmatoarele mecanisme sunt folosite pentru a asigura fiabilitatea:

mecanismul de sequencing (numerotare a pachetelor), astfel putand identifica ordinea in care au fost trimise pachetele, daca exista pahcete duplicate sau pachete lipsa
mecanismul de confirmare si retransmisie - pachetele transmise sunt "confirmate de primire" de sistemul destinatie; daca nu este primita o confirmare, pachetele sunt considerate pierdute si sunt retransmise in efortul de a rezolva problema
mecanismul de reasamblare (same order delivery) - pachetele pot ajunge la destinatie in alta ordine decat cea de trimitere; pe baza numerotarii pachetelor, la destinatie se recompune fluxul de date initial

ofera capabilitati de congestion avoidance & flow control (evitare a congestiilor si control al fluxului). TCP se poate adapta conditiilor din retea (link-uri congestionate, pachete pierdute, sisteme incarcate) prin modificarea vitezei de transmisie conform unor algoritmi foarte complecsi. De exemplu in momentul in care apare un pachet pierdut (un sistem a trimis un pachet dar nu a primit confirmarea pt el) se considera ca exista o problema in retea de s-a pierdut pachetul, si TCP va injumatati viteza de transmisie (bineinteles in paralel va invoca si functia de retransmisie). Scaderea vitezei ajuta in momentele de congestie, pentru a nu aglomera si mai mult link-urile cu probleme. De asemenea, TCP tine cont de incarcarea unui sistem, si se poate adapta prin folosirea mecanismelor de windowing in cazul convorbirii cu un sistem mai incarcat.

Prin toate aceste mecanisme, TCP este un protocol extraordinar desi evident nu perfect, tinand cont si ca a fost conceput foarte bine de la inceput (foarte putine modificari din anii '70 cand a fost creat). El insa aduce toate imbunatatirile de mai sus cu pretul unor resurse folosite (mai multe pachete transmise pentru ca e nevoie de confirmari, pachete mai mari pentru ca headerul TCP este mai complex si mai mare, algoritmi folositi complecsi, etc). Pentru anumite scopuri, un protocol mult mai simplu, UDP, este folosit.

UDP (User Datagram Protocol) este fratele mai mic al TCP, ce ofera rapiditate prin eliminarea aproape a tuturor facilitatilor suplimentare adaugate de TCP. Astfel:

UDP nu este reliable: nu va incerca sa retransmita un pachet pierdut, de fapt nici nu poate sti daca un pachet s-a pierdut sau nu pentru ca pachetele nu sunt numerotate, astfel nici ordinea pachetelor nu mai poate fi pastrata si garantata.
UDP este connectionless: nu va stabili o conexiune inainte de transmiterea datelor, ci, ca si IP, in momentul cand apar date de transmis ele sunt impachetate in headerul UDP, date nivelului 3, 2, 1 si apoi transmise in retea
UDP nu are facilitati de flow control: UDP va transmite intotdeauna pachetele primite cat de repede poate, fara sa-l intereseaza conditiile din retea, incarcarea retelei, congestii, etc.

Bineinteles ca va puteti intreba acum de ce am folosi UDP tinand cont de toate dezavantajele de mai sus. Il folosim (si destul de mult) atunci cand:

ne intereseaza foarte tare viteza si resursele consumate (este foarte rapid, headerul sau este foarte mic, resursele necesare pentru procesare sunt minime, nu este folosit nici un algoritm ciudat care sa consume resurse - practic headerul UDP nu contine decat portul sursa, portul destinatie si un checksum)
programatorul poate sa aibe grija el de anumite lucruri cum ar fi numerotarea pachetului si prefera sa faca asta el insusi in loc sa se bazeze pe TCP care consuma mai multe resurse

Astfel, UDP este folosit mult in VoIP (voice over IP), transmisii si stream-uri audio/video, aplicatii care nu au nevoie de complixitatea TCP-ului, datorita overheadului sau mult mai mic.

Ca o concluzie, nivelul 4 prin cele 2 protocoale oferite (mai exista si altele ca SPX din sfera Novell) ne ajuta prin identificarea aplicatiilor ce comunica, ca functie de baza, si ne ajuta daca dorim prin facilitatile deosebite ale TCP-ului sau prin rapiditatea si consumul mic de resurse al UDP-ului. Majoritatea functiilor protocoalelor de nivel 4 nu se regasesc la nici un alt nivel.

DNS / nslookup / Dynamic DNS

2008-05-21T20:27:00.001+03:00

Cel putin jumatate din cursanti gresesc la o intrebare ce pare simpla, dar ce contine o capcana:

Data fiind comanda urmatoare in windows

c:\> nslookup
Default Server: ns1.rdsnet.ro
Address: 193.231.236.17

Ce este ip-ul din imagine ? rezultatul la un request DNS initiat de utilizator ? Sau altceva.

Raspunsul este ca dupa cum se vede utilizatorul nu face nici un request, ci doar apeleaza comanda "nslookup" fara nici un parametru (cand este apelata fara nici un parametru, comanda intra in mod "interactiv" oferindu-ne un prompt la care putem face diverse interogari DNS).

Ceea ce avem in imagine este serverul DNS implicit de pe sistemul unde este data comanda. Acesta este serverul care va fi interogat cand vom vrea sa facem interogari DNS.
Astfel putem continua:

C:\Documents and Settings\adi>nslookup
Default Server: ns1.rdsnet.ro
Address: 193.231.236.17

> www.yahoo.com
Server: ns1.rdsnet.ro
Address: 193.231.236.17

Non-authoritative answer:
Name: www.yahoo-ht3.akadns.net
Address: 87.248.113.14
Aliases: www.yahoo.com

Din outputul de mai sus aflam ca serverul default este ns1.rdsnet.ro cu ip-ul 193.231.236.17, si ca apoi noi am interogat acest server intrebandu-l de ip-ul lui www.yahoo.com. Raspunsul oferit de ns1.rdsnet.ro este "82.248.113.14" si acesta este raspunsul pe care il cautam, si anume una din adresele asignate domeniului www.yahoo.com.

Spre deosebire de comanda nslookup de windows, cea din Linux in general la rulare nu ne anunta care este serverul DNS implicit folosit, acesta aparand doar dupa ce facem o interogare (cu bold textul introdus de utilizator)

adixor@air ~ $ nslookup
> www.yahoo.com
Server: 193.231.236.17
Address: 193.231.236.17#53

Non-authoritative answer:
www.yahoo.com canonical name = www.yahoo-ht3.akadns.net.
Name: www.yahoo-ht3.akadns.net
Address: 87.248.113.14

O alta capcana este sintagma "DNS allocates IP addresses dynamically". Este o capcana pentru incepatori, pentru ca induce sentimentul ca varianta este corecta (din ce stim DNS are o legatura cu IP-urile, nu ?). Totusi, raspunsul corect este ca DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este protocolul care aloca IP-uri intr-o retea calculatoarelor care nu au configurat un IP "de mana", DNS-ul nefacand decat sa asigneze un nume unui IP sau invers (asta spus intr-un mod foarte simplist).

Pentru ca tot am ajuns aici, trebuie sa amintim de ceva ce nu exista in cursul de CCNA, si anume Dynamic DNS. Tot ce un cursant afla din cursul de CCNA este ca un administrator, undeva pe un server DNS, poate adauga asignari IP-NUME care fac mai usoara navigarea pe internet, etc. Problema este ca aceste inregistrari se adauga de mana, si deci nu sunt dinamice (nu se pot aloca in mod normal "on demand"). O problema pe care chiar am avut-o era ca ip-ul serverului meu de acasa era alocat dynamic prin DHCP de providerul meu. Astfel, nu puteam avea undeva o inregistrare DNS frumoasa (de genul serverulmeu.adi.com sa zicem) catre ip-ul de acasa, pentru ca la prima modificare a IP-ului (cand providerul imi aloca alt IP) trebuia sa vorbesc cu cel care administra domeniul respectiv sa modifice numele serverului meu catre noul IP, un proces bineinteles de nedorit.

Rezolvarea a venit prin folosirea Dynamic DNS. Exista multe site-uri pe Internet care ofera (chiar gratuit) servicii de Dynamic DNS, tot ce trebuie sa aveti este un router care sa stie de acest sistem. Astfel, routerul meu Linksys care stie de dynamic DNS, in momentul in care porneste si primeste un IP de la provider, se conecteaza la serverul de Dynamic DNS si il anunta faptul ca numele serverului meu trebuie sa aiba asignat noul IP. Astfel, dupa ce acest proces de anuntare se incheie, de oriunde din Internet apelez numele serverului meu, serverul de dynamic DNS, acum updatat, imi va raspunde mereu cu IP-ul proaspat, cel curent. Aceasta "conversatie" Dynamic DNS intre routerul meu si serverul DynDNS se intampla la fiecare modificare a IP-ului alocat mie de catre provider.

Astfel am rezolvat problema, in acest moment providerul putand sa-mi modifice IP-ul pe care mi-l aloca prin DHCP oricand, fara ca acest lucru sa afecteaza asignarea numelui serverului meu.

Sper ca am mai clarificat cateva mici probleme DNS. Pe curand.

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 3 - nivelul Network

2008-05-21T19:41:00.002+03:00

Urmatorul nivel foarte important din stiva de nivele OSI este nivelul Network.
Acest nivel se ocupa in principal de drumul pe care un pachet il are de la sursa, de oriunde din Internet, catre o destinatie aflata oriunde in Internet. Daca nivelul 2 ne ajuta doar la comunicarea in acelasi segment de retea, nefiind capabil de functia de routare (asupra careia vom reveni), nivelul 3 ne va permite sa depasim granitele segmentului local, adica sa trecem de primul router, si sa ajungem oriunde in retea, la distanta de oricate segmente, folosind adresele "logice", adresele IP.

Functiile cele mai importante pe care nivelul 3 le indeplineste sunt:

Adresarea IP - la nivel 3 pachetele primesc IP-ul sursa si IP-ul destinatie, astfel stiind de unde au plecat si incotro sa se indrepte. Pe baza acestor adrese, care apartin unui spatiu ierarhic si pot fi impartite in diverse clase (se pot divide in subclase, etc) pachetul va fi routat (routed) de catre un router, spre destinatie.
Routing - pe baza adreselor de mai sus, fiecare echipament de tip router poate lua decizii de trimitere a unui pachet pe o interfata sau alta. Un pachet poate trece de la sursa la destinatie prin unul sau mai multe routere (sau niciunul dar acolo nu se aplica principiile routingului). Pe baza unei tabele numite tabela de routare, un router decide care este urmatorul drum pe care un pachet o va lua. Daca tabelele sunt construite corect (static, de catre administrator, sau dinamic folosind protocoale de routare), pachetul va ajunge la destinatie, in caz contrar se va pierde. Acest proces se numeste routing, spre deosebire de procesul de switching, prin care un switch decide, la nivel 2, pe baza adreselor MAC, pe unde sa trimita un pachet mai departe.
Path Determination - este procesul prin care un router isi construieste tabelele de routare (tabele de destinatii cunoscute, adica unde stie el sa trimita pachete) pe baza carora el va lua deciziile de routare. Dupa cum aminteam mai sus, tabelele se pot construi de administrator, static, sau putem folosi protocoale de routare (RIP, EIGRP, OSPF, BGP) prin care routere "discuta" intre ele si isi comunica unul altuia destinatiile cunoscute, tabelele fiind astfel construite automat. Fara o tabela de routare completa si corecta, in retea vor exista pierderi de date, trafic care este buclat ("rotit") intre routere fara sa poata ajunge la destinatie, trafic care va ajunge la destinatii gresite, etc.

La nivelul 3 Network putem plasa:

echipamentele numite Routere (echipamente ce pot analiza pachetele primite si pot interpreta informatiile legate de protocoale de la acest nivel cum ar fi IP, astfel gasind adresele IP sursa si destinatie si putand fi astfel capabile sa ia o decizie de routare pe baza acestor informatii).
protocoalele principale ale nivelului:

IP - Internet Protocol - protocolul curent folosit in Internet. Este la versiunea 4 in acest moment.
IPv6 - Versiunea 6 a protocolului Internet Protocol, ce va aduce multiple imbunatatiri
IPX - Protocol din retelele mai vechi Novell, aproape nefolosit in acest moment.

protocoalele secundare (care ajuta in diversele functii ale nivelului 3):

protocoale de interfatare cu layer 2: ARP (Address Resolution Protocol), RARP (Reverse ARP) - aceste protocoale permit aflarea unei adrese MAC a unui PC stiindu-i adresa IP si invers, intr-un segment de retea.
protocoale de semnalizare a erorilor si troubleshooting: ICMP (Internet Control Message Protocol) - protocol folosit de comenzile de debugging ping, traceroute, sau folosite de routere si alte device-uri pentru semnalizarea unei probleme in retea.

protocoale de routare (routing protocols) - protocoale de construire dinamica a tabelelor de routare:

RIP - Routing Information Protocol - protocol vechi, updatat intre timp, fara consum mare de resurse dar nescalabil
IGRP/EIGRP - (Exterior) Internet Gateway Routing Protocol - serie de protocoale a Cisco, ce doresc sa imbunatateasca RIP. EIGRP este un protocol destul de avansat si scalabil, folosit curent. IGRP este obsolete.
OSPF - Open Shortest Path First - impreuna cu IS-IS protocoale avansate de routare, foarte scalabile, rapide si fiabile, dar cu consum de resurse mai ridicat
BGP - Border Gateway Protocol - singurul protocol ce reuseste sa faca in acest moment legatura intre toate entitatile mari din Internet (provideri, companii mari, etc) pentru asigurarea omogenitatii conexiunilor din Internet. Nu este un protocol rapid, pentru ca nu acesta a fost sensul lui, insa este extrem de util pentru aplicarea de politici de routare, filtrare de route intre provideri, clienti si provideri, etc. Cel mai scalabil din toate protocoalele existente si cel mai granular din punct de vedere al filtrarii informatiilor de routare.

tot la acest nivel plasam adresele IP sau IPX, adrese ce fac parte din spatii de adrese ierarhice, acest lucru insemnand ca exista "clase" de ip-uri (domenii de ip-uri, range-uri) pe care le putem subdiviza si aloca unor subretele, si tot asa. In antiteza exista spatiul de adrese MAC, care este un spatiu nestructurat, care nu poate fi subdivizat in subretele sau orice altceva, adresele MAC neavand legaturi intre ele. Adresele IP sunt de forma x.y.z.y, un exemplu fiind 193.231.236.17. Acest IP poate face parte din "clasa" 193.231.236.0 -> 193.231.236.255, aceasta clasa putand face parte dintr-o clasa si mai mare, etc.

Trebuie subliniate si urmatoarele facilitati (sau lipsa unora):

protocoalele de la nivelul 3 sunt nefiabile (unreliable) pentru ca fiabilitatea este adusa de nivelul 4 daca vrem sa folosim spre exemplu protocolul TCP.
protocoalele de nivel 3 clasice (ca IP) sunt neorientate pe conexiune (connectionless). Acest lucru inseamna ca nu exista o faza de stabilire a unei conexiuni intre sursa si destinatie sau terminare a unei sesiuni; cand exista un pachet care trebuie trimis acesta este trimis fara sa existe vreo legatura din punct de vedere al IP intre acest pachet si oricare altul. Chiar si pachetele care pot apartine aceleasi conexiuni TCP sau aceluasi transfer de date sa zicem pot ajunge la destinatie pe cai diferite, nedepinzand unul de altul: procesul de routare trateaza fiecare pachet separat, si este foarte posibil ca unele pachete sa fie trimise intr-o anumita directie, si alte pachete din acelasi transfer (asa cum il vedem noi) sa fie transmise spre destinatie pe alte cai
la acest nivel pachetele se pot fragmenta, daca depasesac dimensiunea maxima a segmentului pe care urmeaza sa treaca (fiecare tip de retea si conectivitate are o dimensiune maxima a pachetului, MTU - Maximum Transmission Unit). Fragmentarea implica generarea mai multor pachete dintr-unul singur prea mare pentru a fi transmis, aplicarea header-ului cu informatii de control tuturor fragmentelor, numerotarea lor intr-un fel sau altul, si transmiterea spre destinatie, unde vor fi reasamblate
nivelul 3 permite si crearea diverselor clase de trafic, in functie de necesitati; pachetele pot fi astfel marcate cu diferite prioritati si pe baza acestor marcaje ele pot fi prioritizate sau dimpotriva dezavantajate in retea, in functie de tipul de trafic marcat si necesitatile retelei. Mecanismele, foarte complexe, pot fi rezumate prin cuvintele cheie ToS (Type Of Service), QoS (Quality Of Service), DSCP (Differentiated Services Code Point), IP Precedence.

Am aflat astfel ca nivelul 3 primeste datele de la nivelul 4 (care urmeaza sa fie discutat in articolul urmator), adauga informatiile legate de sursa si destinatia pachetului de date, iar rezultatul (care tehnic doar la acest nivel se numeste "pachet", la nivel 2 fiind "frame", etc) este livrat nivelului 2 care va adauga mac-urile necesare drumului pachetului in segmentul curent, etc.

Algoritmul de criptare WPA pentru retele wireless spart cu ... PS3

2008-05-21T17:10:00.001+03:00

Se pare ca cei de la laboratorul de cercetare al Lockheed Martin au reusit sa sparga algoritmul de securizare a datelor in retelele wireless (WPA - Wi-Fi Protected Access) folosing... 8 console de jocuri PS3. E adevarat ca acestea au o capacitate de calcul destul de mare (procesorul IBM Cell este de vina) dar nu credeam ca se va ajunge in viitorul apropiat la spargerea acestei protectii.

Din pacate nu se specifica exact ce si cum s-a realizat. Detalii:
http://www.networkworld.com/news/2008/051908-lockheed-martin-wireless-security-lab.html?Inform=nl&nlhtarch=rn_052008&nladname=052008networkarchitectureal

Mecanisme de detectare a erorilor in retele de calculatoare

2008-05-21T15:57:00.000+03:00

Mereu auzim la diverse protocoale (TCP, IP, Ethernet, etc.) conceptul de "detectie a erorilor". Aceste mecanisme se bazeaza pe conceptul de suma de control si pe anumiti algoritmi matematici, in general bazati pe functii de tip Cyclic Redundancy Check (CRC). Pentru cei fara mare experienta in retele, este posibil sa fi auzit de "erori CRC" la arhivele .zip, .rar, etc, conceptul fiind acelasi.

Pe scurt, o functie CRC careia i se da ca input un sir de caractere de orice lungime, are ca output o valoare de marime constanta. Unui sir de caractere i se ataseaza aceasta suma de control, outputul functiei, si la sosire se verifica daca sirul de date a fost alterat pe parcurs.

Pentru exemplificare vom lua o functie foarte simpla de tip CRC. Aceasta functie va numara numarul de biti de "1" dintr-un sir de biti. Astfel procedeul este acesta:

1. sirul initial de biti: 10010110100101110
2. functia CRC numara bitii de 1 de mai sus, si rezulta 9 biti de 1. Aceasta valoare "9" se ataseaza sirului initial.
3. Sirul de transmis si valoarea CRC sunt trimisi catre destinatie. Presupunem ca nu exista erori de transmisie.
4. Destinatia ia sirul de caractere, recalculeaza singura functia CRC, obtine tot valoarea 9, o compara cu valoarea 9 pe care a primit-o de la sursa separat, si vazand ca sunt identice concluzioneaza ca transmisia a fost fara erori.

Putem presupune ca au existat erori in transmisie, si la destinatie s-a primit sirul 11010110100101110 (bitul al doilea a fost transformat din 0 in 1).
Destinatia calculeaza CRC pe sirul de biti, obtine de data asta valoarea 10, o compara cu CRC-ul primit de la sursa, 9, si vazand ca valorile sunt diferite, isi da seama ca un bit a fost schimbat, deci a existat o eroare de transmisie. Astfel, pachetul poate fi aruncat pentru ca nu stim CARE din biti a fost schimbat (functii speciale pentru a corecta biti eronati se numesc functii de corectare a erorilor, nu doar de detectie, si sunt mai complexe).

O mare problema cu foarte simpla noastra functie este urmatoarea. Sa presupunem sirul de biti 101. Acesta are CRC-ul egal cu 2 utilizand functia noastra de exemplu. Daca in transmisie apare o eroare care face ca sirul transmis 101 sa ajunga la destinatie ca 011 (2 biti schimbati), destinatia NU ISI VA DA SEAMA. Ea va recalcula CRC pe cei 3 biti din sir, obtine TOT valoarea 2, compara cu 2-ul primit de la sursa si deduce in mod incorect ca pachetul este valid. Acest lucru se datoreaza faptului ca noi doar numaram bitii de 1, nu stim si pozitia lor.

Problema de mai sus este majora: am obtinut un sir de date total eronat, dar care credem ca este foarte ok si il vom accepta, motiv pentru care functia pe care am dat-o ca exemplu nu este folosita in realitate, pentru ca nu ofera o protectie la acest caz. Se folosesc functii mult mai complexe in general, care sunt pregatite sa acopere si modificarea a mai multi biti in acelasi sir de date. Totusi, nici o functie CRC nu este perfecta, existand anumite cazuri cand datorita unor modificari specifice in sirul initial, foarte putin probabile dpdv statistic, functia sa nu ajute (2 siruri diferite sa aiba acelasi CRC). Dar cum statistic ar trebuie sa nu se intample "niciodata" acest lucru, se accepta imperfectiunea functiilor de tip CRC. In plus, exista si functii mai complexe si mai putin complexe, cele mai complexe avand avantajul detectiei mai multor erori (sunt mai fiabile) cu dezavantajul consumului a mai multor resurse (procesor) pentru calculul efectiv.

Pentru o mult mai detaliata abordare a functiilor CRC, http://en.wikipedia.org/wiki/Cyclic_redundancy_check

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 2 - nivelul Data Link

2008-05-21T15:34:00.000+03:00

Nivelul 2 este foarte important prin faptul ca face legatura intre partea software a stivei ISO/OSI (nivelele 3-7) si partea harware (nivelul 1). De exemplu o interfata de retea (NIC - Network Interface Card) este pozitionata la acest nivel pentru ca are o componenta software (driverele, partea de arbitrare a accesului la mediu in retelele multiaccess ca Ethernet) si o componenta hardware (circuitul efectiv care codeaza/decodeaza semnalele, portul sau porturile de conectare, etc).

Scopul de baza al nivelului 2 este de a oferi nivelelor superioare servicii de:
- acces la mediul de comunicatie si arbitrarea acestui acces (de exemplu in retelele Token Ring mecanismele de la nivelul 2 dicteaza ordinea in care device-urile au voie sa transmita, la fel cum in retelele Ethernet, mecanismele de la nivelul 2 dicteaza cine cand are voie sa transmita si de asemenea ce se intampla daca 2 device-uri transmit in acelasi timp, etc)
- error detection (prin adaugarea unui trailer datelor, trailer ce contine un FCS - Frame Check Sequence pentru verificarea erorilor de transmisie)
- adresarea hardware - desi nivelul 3 pe care il vom discuta in articolul viitor prevede adresarea pachetelor folosind adrese (cum ar fi cele IP), in cadrul aceluiasi segment de retea, device-urile se bazeaza pe alte adrese, numite si adrese hardware, numite MAC-uri, de forma aa:bb:cc:dd:ee:ff (48 biti, scrisi sub forma a 12 caractere hexazecimale). MAC-urile contin in primii 3 bytes o codare a producatorului echipamentului respectiv, si in ultimii 3 bytes un numar de serie. MAC-urile teoretic nu se pot schimba (sau nu ar fi nevoie sa fie schimbate), si nu sunt ierarhice, ca adresele IP (nu pot fi impartite in clase, sau spatiul nu este ierarhic - ele pot fi privite ca numere aleatoare).

Este FOARTE important de mentionat ca nu toate protocoalele de la nivelul 2 folosesc aceasta adresare. In retelele Ethernet ea se foloseste, motiv pentru care mereu sunt precizate la acest nivel MAC-urile. Sunt protocoale (cum ar fi PPP - Point to Point Protocol) de nivel 2, pe linii seriale punct-la-punct, care nu au nevoie de adrese (pentru ca linia de comunicatie are doar 2 capete, deci este clar cand un pachet pleaca dintr-un capat unde va ajunge, nu este nevoie de nici o alta adresa pentru identificarea destinatiei).

Forma de existenta a datelor la acest nivel este de FRAME-uri.

Alte cuvinte cheie, echipamente sau protocoale pe care le putem adauga la acest nivel:

trailer (in general trailerele, adica date de control adaugate la sfarsitul unui pachet de date, nu exista la alte nivele decat la nivelul 2)

SWITCH-uri si BRIDGE-uri (Switch-urile sunt de fapt bridge-uri cu mai mult de 2 porturi - ele nu actioneaza "orbeste" ca un hub, ci pot interpreta semnificatia datelor care le traverseza, pot identifica headerele Ethernet si pe baza informatiilor de aici, in general a MAC-urilor, iau decizii de transmisie a pachetelor, optimizand printre altele consumul de banda intr-o retea).

802.1q (protocol de realizare a VLAN-urilor), 802.3 (protocolul arhi-cunoscut Ethernet), Frame Relay, PPP, HDLC (toate 3 protocoale de linii seriale WAN), Token Ring, 802.11 a,b,g,n (aceste standarde wireless avand si componente de nivel 1 si 2)

Nivelul Data Link este subimpartit in general in 2 subnivele:
1. LLC - Logical link layer (asigura legatura cu nivelul 3 si in general cu partea software aflata deasupra nivelului data link)
2. MAC - Media Access Control - partea de acces la mediu si arbitrare a accesului.

Datele, odata puse intr-un frame de catre nivelul 2 si dupa adaugarea informatiilor de control necesare (adrese MAC spre exemplu in cazul ethernet) sunt transmise nivelului 1 pentru transmisia efectiva. Despre modul cum nivelul superior impacheteaza datele si i le ofera nivelului Data Link, in articolul viitor.

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 1 - nivelul FIZIC

2008-05-21T14:52:00.000+03:00

Primul nivel din stiva de protocoale ISO/OSI (de jos in sus) este nivelul FIZIC. Acesta interactioneaza direct cu mediul de comunicatie, avand scopul de a primi datele de transmis gata formatate de nivelele superioare si de a le transforma pentru a putea fi transmise in retea (fie electric, fie prin firba optica, fie wireless, in functie de conectivitate).

La nivel fizic exista mai putin "protocoale" asa cum le stim de la nivelele superioare, pentru ca la acest nivel totul este hardware. In schimb la acest nivel putem plasa:
- conectori, cabluri, unde electromagnetice sau laser, fibra optica, antene
- tot aici gasim Media Convertoarele (echipamente ce asigura o convertire intre fibra optica si cablu de cupru UTP)
- echipamentele de baza pe care le intalnim aici sunt HUB-urile si REPETOARELE (hub-urile fiind practic repetoare cu mai mult de 2 porturi).
- codari ale bitilor pe diferite medii de comunicatie (pentru comunicatie prin curent electric pe cupru codarile de tensiune Manchester, NRZI, etc, pentru comunicatia wireless protocoalele 802.11a, b, g sau n, etc) - aceste codari permit reprezentarea informatiei intr-un mod care sa permita transmisia ei si interpretarea ei - de exemplu pe cupru bitii se codeaza prin variatia tensiunii pe un conductor

Forma de existenta a informatiei la acest nivel este de BITI (deci Protocol Data Unit al acestui nivel sunt Bitii). Acestia nu au nici o semnificatie pentru nivelul Fizic, acesta fiind incapabil sa deosebeasca in interiorul unui sir de biti existenta adreselor ip sau mac de exemplu, sau dealtfel orice alta informatie. Din acest motiv HUB-urile sau REPETOARELE sunt considerate "dumb" equipments, pentru ca nu pot analiza sau intelege ceva din datele care trec prin ele, ele nefacand decat sa preia un semnal electric spre exemplu si sa-l duplice pe toate porturile disponibile.

Desi in mod teoretic exista o separatie completa intre nivele, in sensul ca de exemplu protocolul TCP nu trebuie sa stie (nu-l intereseaza) modul de lucru de la nivelul Fizic sau pe ce tip de mediu de comunicatie datele vor fi transmise, in realitate, pentru optimizarea comunicatiei, merita amintit faptul ca exista parametri ai TCP de exemplu, ca si ai altor protocoale, care se modifica in functie de mediul de comunicatie. Astfel, pe legaturi wireless, datorita pierderilor inerente acestui mediu nefiabil, algoritmul clasic de calcul al TCP pentru diversi parametri (de exemplu flow control, congestion avoidance) are de suferit, el nefiind proiectat pentru numarul pare de pachete pierdute, si astfel se "strica" statisticile pe care TCP le calculeaza constant. Pentru a nu se intampla acest lucru, se admite modificarea anumitor parametri TCP atunci cand se folosesc retelele wireless, acesta fiind doar unul din cazurile speciale in care nu se respectiva independenta nivelelor OSI.

Exista totusi standarde si protocoale pe care le putem plasa la nivelul fizic (in general nu sunt neparat standarde de retea cat standarde electrice si electronice de comunicatie general valabile si multe aparute cu mult inaintea retelelor de calculatoare) printre care putem aminti:

RS232 - standardul de comunicatie pe linii seriale (cel mai vechi si mai celebru: este folosit in multe cazuri, spre exemplu modemul de PC, mousii vechi seriali, porturile seriale care existau pe PC-urile mai vechi, imprimante vechi).

T1, E1 - standarde de comunicatie prin linii seriale inchiriate (de mare distanta in general), standarde venind in general mai mult din lumea telecom (companii de telefonie)

POTS - sistemul clasic de telefonie fixa (Plain Old Telephone System)

10BaseT - 100Base-TX - standarde de comunicatie in retele ethernet, la 10 respectiv 100 Mbps, pe cabluri cupru

In partea urmatoare vom discuta despre nivelul imediat superior, nivelul Data Link.

OSI Layers & Data encapsulation - capitolul 0

2008-05-20T17:09:00.000+03:00

Incepem o prezentare scurta a fiecarui nivel OSI si a protocoalelor de la respectivul nivel cu capitolul 0 :) pentru ca apoi sa ne fie simplu sa avem capitolul 1 - nivelul 1, etc. In acest rezumat al tuturor protocoalelor clasice de networking, vom incerca sa adaugam toate cuvintele cheie necesare voua pentru examenul de CCNA sau doar pentru organizarea informatiilor, acesta fiind dealtfel unul din scopurile impartirii in nivele a tematicii networking.

Daca in viitoarele capitole vom analiza fiecare nivel in parte, astazi vom discuta putin despre necesitatea acestei impartiri si ideea de incapsulare a datelor.

Protocoalele pe care le folosim acum au aparut cu mult inaintea ideii de a le organiza intr-o structura, care acum stim ca se numeste Protocol Stack (stiva de protocoale, stiva de nivele). Aceasta impartire facuta initial de ISO (International Organization for Standards) si numita OSI (Open System Interconnect). Si bineinteles, ca acum ne punem intrebarea de ce este nevoie de aceasta impartire.

Cateva din motive:
- modularizarea - astfel se imparte toata tematica in bucati mai mici, pe principiul divide and conquer, fiecare poate implementa ce protocoale vrea la ce nivel vrea, implementare care este transparenta pentru celelalte nivele. Astfel, intr-un exemplu real, protocoalele superioare (sa zicem HTTP la nivel 7, care foloseste TCP la nivel 4, care foloseste IP la nivel 3, care poate folosi Ethernet la nivel 2) nu au nevoie sa stie pe ce mediu de comunicatie vor trece pachetele. Este de ajuns ca nivelul 1 sa aiba implementate corespunzator protocoalele de la nivel 1 (care de fapt sunt standarde electrice, electronice, etc) si totul va functiona. Nivelul 1 va primi datele de la nivelul 2, si el va hotari daca ele se vor trimite prin fibra optica, fire de cupru UTP sau wireless, in functie de conectica din retelele respective). Astfel cei care au proiectat HTTP, TCP, IP sau Ethernet nu trebuie, teoretic sa stie nimic de electronica, biti, cabluri, etc. (in practica separarea nu este perfecta, but you get the point) . Astfel ajungem si la alt avantaj, ascunderea implmentarii (ne intereseaza doar nivelul la care lucram, nu si ce fac celelalte nivele cu datele noastre, si in plus chiar daca cineva modifica protocoalele de la un alt nivel, nu sunt afectate alte nivele).

- accelerarea invatarii - este mult mai simplu sa invatati cate o bucatica din intreg, pe nivele, decat sa invatati deodata toate protocoalele clasice din networking si apoi sa incercati sa intelegeti legaturile intre ele, care este folosit de care, etc

- ascunderea implementarii - (explicat la modularizare)

- design mai rapid - datorita tot modularizarii, datorita definii clare a informatiilor de input si output la fiecare nivel si modul cum sunt ele transmise intre nivele

- standardizarea - in momentul in care scopul fiecarui nivel sunt bine definite, la fel ca si informatiile care sunt schimbate intre nivele, obtinem practic un set de standarde care trebuiesc folosite de toti, si care fac ca oricine sa poata adauga protocoale si imbunatatiri celor curente, totul ramanand in continuare standard si general valabil

- asigurarea unui limbaj comun pentru descrierea proceselor, etc - chiar veti auzi des daca lucrati sau veti lucra in domeniu sintagme de genul "cred ca e o problema layer 2 pentru ca", "i-am pus un firewall de layer 7 pentru ca" etc. Pana si tehnicile de troubleshooting (explicate mai pe larg in CCNP) sunt orientate pe aceste nivele, existand proceduri pentru troubleshootingul unei retele incepand de la nivelul 7 si terminand cu nivelul 1 sau invers (top-down respectiv bottom-up approac).

Acestea fiind spuse, e clar ca aceasta impartire pe nivele, chiar daca urata de majoritatea incepatorilor CCNA, este foarte utila si cu timpul se observa o structurare a informatiilor datorita acestei paradigme a nivelelor.

Inainte de a discuta nivelul 1, ar mai fi util de punctat ideea de data encapsulation. In general putem sa asociem un sistem de calcul intr-o retea (sa zicem un workstation) cu o stiva de nivele. Deasupra vom avea utilizatorul care interactioneaza cu nivelul Aplicatie. Drumul datelor, desi intern in sistemele de operare este mult mai complex, poate fi privit ca un drum "in jos", trecand prin toate nivelele, pana la nivelul 1 dupa care datele sunt considerate gata de a fi trimise (codate) pe mediul de comunicatie spre alte sisteme de calcul in acea retea. Astfel un drum posibil este urmatorul:

1. introducem un text in yahoo messenger sa zicem si apasam Enter. In acest moment datele sunt la nivelul Aplicatie, ele urmand sa-si inceapa drumul in retea spre destinatie.
2. De la nivelul aplicatie, (si sarind nivelele care intre timp au devenit mai neimportante, cum ar fi Presentation si Session) datele ajung la nivelul Transport (nivelul 4).
3. Nivelul transport printre altele se asigura ca datele sunt marcate de asa natura ca si sursa si destinatia vor sti ce aplicatie le-a generat (in cazul nostru yahoo messenger) si ce aplicatie trebuie sa le primeasca (probabil programul server de mesaje de la Yahoo). In acest moment insa datele nu sunt "etichetate" cu adresele calculatorului sursa si destinatie
4. Datele primite de la nivelul 4 ajung la nivelul 3, "Network", unde printre alte informatii li se adauga adresa IP sursa si adresa IP destinatie. Totusi, desi ne ajuta pentru a ajunge din orice parte a unei retele in orice alta parte, adresele IP (sau adrese logice) nu sunt atat de utile in segmentul propriu de retea, unde se folosesc doar informatiile de la nivelul 2, astfel incat datele pleaca spre nivelul 2, Data link
5. ajunse la nivelul Data link, datele primesc noi informatii de control (si anume mac-ul sursa, mac-ul destinatie printre altele), fiind acum pregatite sa fie lansate in retea.
6. ramane doar ca nivelul 1, fizic, sa ia datele si sa le codeze in functie de mediul de comunicatie (ca si tensiune, voltaj daca e vorba de cupru, ca si raze de lumina/laser daca e vorba de fibra optica sau ca si campuri electromagnetice daca e vorba de wireless).

Tot acest drum al datelor si modul cum la fiecare nivel ele primesc noi informatii de control pe baza carora echipamentele intermediare din retea le vor duce catre destinatie, se numeste Data Encapsulation (incapsularea datelor), si procesul seamana foarte mult cu aplicarea etichetelor pe un plic (doar ca in cazul nostru etichetele sunt aplicate de mai multe protocoale si au mult mai multe informatii decat au etichetele in mod normal pe plicuri.

Mai jos gasiti atasata o schema din cursul de CCNA referitoare la incapsulare, la numele pe care datele il au la fiecare nivel (PDU - Protocol Data Unit - de exemplu datele in momentul cand ajung la nivelul 4 se numeste ca sunt in starea de "segment"). In capitolele viitoare vom aborda, din nou, pe scurt, scopul unui nivel, modalitatile de a ajunge la aceste scopuri, informatiile adaugate in pachete, mecanisme specifice, tipuri de device-uri care lucreaza cu datele la un anumit nivel, etc. Speram ca in final sa aveti o imagine mai clara a acestui subiect.

Recomandari de post-uri

2008-05-20T16:52:00.000+03:00

Salut

in afara de lucruri mai mult sau mai putin interesante, mai mult sau mai putin importante sau haioase pe care le postam pe blogul nostru, am vrea sa incercam sa acoperim si subiecte la care voi intampinati probleme cand invatati, cand dati examene sau in activitatea voastra de zi cu zi. Astfel ar fi ideal daca ne-ati trimite un mail la office@mediait.ro sau daca ati adauga un comentariu la acest post, prin care sa ne ziceti exact ce ati dori sa aveti mai clar. Poate fi vorba de un capitol intreg de CCNA sau doar de o notiune, de un anumitor laborator sau de un anumit paragraf mai problematic. Vom face tot posibilul sa comentan intr-un mod cat mai clar subiectul respectiv. Exemple de subiecte pe care ni le-ati putea cere:

supernetting/agregare
functia de filtrare a switch-ului (din cele 4: address learning, flooding, forwarding, filtering)
proxy-arp
functionarea dns
dezactivarea RIP-ului pe o interfata
etc...

Acestea sunt niste exemple strict aleatorii, dar sigur uneori aveti ceva intrebari si nu aveti cui sa le puneti, cautati pe net, eventual gasiti informatii nu mereu corecte, si ramaneti cu goluri in invatare. Bineinteles, tot continutul acestui blog se adreseaza tuturor cititorilor, nu doar cursantilor nostri, neexistand nici o diferentiere din acest punct de vedere. Chiar ne-ar face mare placere sa stim ca am ajutat si cursanti ai altor academii prin acest blog :)

Reprezentarea informatiei - partea 4 - SUNETUL

2008-05-20T15:36:00.001+03:00

Am ajuns si la ultima parte a trilogiei in 4 parti :) despre reprezentarea informatiei.
(puteti gasi primele 3 parti ale articolului aici:

partea 1 - reprezentarea informatiei (prezentare generala)
partea 2 - reprezentarea textului
partea 3 - reprezentarea imaginilor

)

Am vazut pana acum cum textul (prin intermediul unui cod de genul ASCII) si imaginile (prin codarea culorii pixelilor) pot fi aduse intr-o forma numerica pentru stocarea in sistemele de calcul curente. La fel ca si textul si imaginile, si sunetul poate fi reprezentat intr-o forma numerica, motiv pentru care aproape oricine are astazi un player mp3.

Daca la imagini informatia cea mai importanta era culoarea unui pixel, in cazul sunetului se codeaza numeric forma undei sonore.

Problema cea mai mare este faptul ca o unda sonora este o functie continua, cu, teoretic, o infinitate de valori. Nu putem memora o infinitate de valori pentru fiecare sunet sau unda sonora, in schimb o putem aproxima, cu ajutorul asa numitei "frecvente de esantionare" (sampling rate).

Astfel, spre exemplu inregistrarile pe CD-uri audio esantioneaza sunetul la 44100 Hz, adica impart o secunda in 44100 bucatele si apoi "retin" numeric fiecare din cele 44100 valori rezultate, asta in fiecare secunda. La redare, valorile sunt citite de un program care incearca sa aproximeze unda sonora originala (niciodata nu reuseste sa o refaca perfect, este imposibil fizic).

In trecut, inregistrarile nu aveau aceasta calitate, ele fiind limitate la valori inferioare, de exemplu 22050 Hz. Bineinteles ca aproximarea in acest caz este mult mai proasta, pentru ca pentru aceeasi perioada de timp (o secunda) nu tinem minte 44100 valori ci doar jumatate din acestea. Bineinteles, programul care le citeste si incearca sa aproximeze unda nu reuseste la fel de bine avand 22050 valori decat daca are 44100 valori, unde granulatia e mult mai buna. Cu cat mai multe valori sunt retinute (adica cu cat sampling rate-ul este mai mare) cu atat calitatea sunetului este mai buna, pentru ca granulatia este mai buna si programul de redare va putea reprezenta mai bine unda sonora originala. Din pacate acest lucru inseamna si un consum mai mare de spatiu (proportional) si o capacitate de procesare mai mare pentru a putea decodifica in timp real toata cantitatea de informatie necesara (spre exemplu calculatoarele vechi gen 386, 486 cu greu puteau inregistra un sunet la calitate cd, stereo, pentru ca viteza cu care trebuiau sa esantioneze sunetul si viteza cu care trebuiau sa scrie datele gasite pe harddisk erau prea mari pentru capacitatea lor).

Cateva exemple de parametri pentru fisierele sunet necomprimate (in general formatul de fisier cel mai raspandit pentru astfel de inregistrari necomprimate este .wav, sau mai nou, .flac):

calitate CD Audio - sampling rate: 44100 Hz, Stereo, 16 Bit - adica se preiau 44100 valori ale undei in fiecare secunda, pentru 2 canale (stereo), fiecare valoare putand fi in intervalul 0-65535 (0 = liniste, 65535 = valoare maxima a sunetului). In total, dupa un scurt calcul, obtinem o cantitate de 176400 Bytes / secunda (44100 * 2 canale *2 bytes). Putem verifica aproximativ inmultind cu 60 secunde si apoi cu 60 minute, si obtinem 635.040.000, adica aproximativ 635 Megabytes, adica aproximativ marimea unui CD Audio original (inainte de aparitita celor de 700 MB).
calitatea Radio - sampling rate: 22050 Hz, Mono, 16 Bit - diferenta fata de calitatea CD este mare daca ne uitam la parametri, dar nu asa mare daca ne gandim ca oricum calitatea CD este mai mare decat ar fi necesara in raport cu capacitatea urechilor noastre de a percepe sunetele. Astfel, calitatea radio inca este acceptabila (si in plus cantitatea de informatie necesara pentru transmisie e mai mica).
calitatea Telephone - sampling rate: 11025 Hz, Mono, 16 bit - deja sunetul are foarte mult de suferit, dar pe de alta parte, vocea se incadreaza in frecventele neafectate prea mult, astfel desi la telefon o melodie se aude extrem de prost, pierzandu-se foarte mult din calitate, vocea celui cu care vorbim este inteligibila.

Pentru ca la calitate maxima cantitatea de informatii de memorat este foarte mare, au aparut cu timpul diverse tipuri de algoritmi de comprimare, majoritatea cu pierderi, cum ar fi .mp3. Mp3 (de fapt MPEG Layer 3) este cel mai celebru algoritm de comprimare, si este denumit "cu pierderi" pentru ca algoritmul prevedere eliminarea anumitor sunete pe care urechea noastra nu le percepe in mod normal. Astfel, putem obtine un raport de compresie foarte bun, de exemplu 12:1, in conditiile unei pierderi de calitate neglijabile. Din pacate mp3-urile nu sunt recomandate audiofililor sau celor cu echipamente de sunet profesionale, pentru ca pentru acestia diferentele de calitate "se aud". Dar pe ansamblu, pentru majoritatea dintre noi, mp3-urile ofera o calitate aproape identica fisierelor originale cu un castig de spatiu extrem de bun (un CD astfel poate contine 120-130 mp3-uri in medie in loc de 10-12 melodii in format CD-Audio).

Pentru o prezentare completa merita amintite formatul .ogg (care este open, nu este nevoie de licentiere pentru codec-uri ca la mp3) precum si formatul .wmv/.wma proprietar Microsoft.

Mai jos puteti vedea o imagine cu un sunet oarecare intr-un program de editare sunet, si mai jos, zoom in pe o foarte mica parte din fisierul original (parte evidentiata in prima imagine cu rosu).

Sondaj nou

2008-05-07T12:42:00.000+03:00

In urma sondajului ce tocmai s-a incheiat, am realizat ca nu exista o regula clara relativ la numarul de ore saptamanal pe care un cursant CCNA il aloca invatatului, ceea ce dealtfel este de asteptat. Este normal ca un cursant cu ceva experienta anterioara sa invete 1-2 ore maxim pe saptamana, la fel cum uneori cineva care nu are experienta sa isi construiasca laboratoare sau sa invete pentru chiar mai multe de 5-6 ore pe saptamana.

In speranta de a incepe sa ne cunoastem cititorii blogului, introducem un nou sondaj care va asteapta in partea stanga a paginii.

Quiz - mac address table

2008-04-22T14:36:00.000+03:00

Presupunem o retea simpla de genul:

Host A ----- SW1 ----- SW2 ----- SW3 ----- Host B

Presupunem ca A face trafic cu B (icmp ping continuu) in momentul studiat.
Care este raspunsul corect ?

A. MAC-ul lui A se poate vedea doar in tabela de mac-uri a SW1, MAC-ul lui B se poate vedea doar in tabela de mac-uri a SW3

B. MAC-ul lui se poate vedea doar in tabela de mac-uri a SW3, MAC-ul lui B se poate vedea doar in tabela de mac-uri a SW1

C. MAC-ul lui A si al lui B se pot gasi doar pe switchul din mijloc (SW2)

D. MAC-ul lui A si al lui B se pot gasi in tabelele de MAC-uri a tuturor celor 3 switch-uri

E. MAC-urile lui A si B nu se afla in tabela niciunui switch, deoarece ICMP nu este un protocol de niver 2

Asteptam raspunsurile voastre in comentarii (link sub articol).

Reprezentarea informatiei - partea 3 - IMAGINEA

2008-04-08T21:54:00.001+03:00

Welcome back.

Astazi aruncam o privire asupra modului in care imaginile, si nu textul, sunt reprezentate intr-un calculator.

(puteti gasi primele 2 parti ale articolului aici:

partea 1 - reprezentarea informatiei (prezentare generala)
partea 2 - reprezentarea textului

)

Orice imagine este alcatuita din puncte, ca unitate de baza a unei imagini. Si imaginea afisata de un monitor este alcatuita din foarte multe puncte, foarte mici si foarte apropiate, lucru care "pacaleste" retina noastra in a crede ca este vorba de o imagine completa, nu de o multime de puncte.

Plecand de la aceasta idee, putem reprezenta o imagine ca o insiruire de proprietati a punctelor din care ea este alcatuita. Cea mai importanta proprietate a unui punct este culoarea, astfel ca se pune intrebarea, cum am putea reprezenta culoarea numeric ? (sa nu uitam ca informatia in sistemele de calcul este retinuta in sistem binar, deci ca un numar).

Se folosesc in industrie multe "codari" si sisteme pentru culoarea unui punct. Cel mai usor de inteles sistem si cel mai folosit cel putin la nivel non-profesional, este sistemul RGB (red-green-blue). Astfel, orice culoare poate fi "codata" prin proportia de Rosu, Verde si Albastru continute, acestea fiind culori de baza. Variind proportia de rosu, albastru sau verde putem practic schimba culoarea. Sistemul este folosit si de monitoare, care pentru fiecare pixel (punct) de imagine au 3 pixeli separati, unul rosu, unul albastru, si unul verde. Daca toti acesti 3 subpixeli sunt aprinsi la intensitate maxima, obtinem culoarea ALB. Daca sunt toti stinsi, obtinem culoarea NEGRU. Daca dorim de exemplu culoarea ROSU aprins, vom stinge pixelii Verde si Albastru si vom aprinde la intensitate maxima pixelul ROSU. Un exemplu pentru culoarea portocalie se afla in imaginea de mai jos:

(puteti face click pe poza pentru marire)

Astfel, pentru a obtine culoarea portocaliu pe monitor, aprindem culoarea Rosu la maxim (255 este valoarea maxima, atunci cand reprezentam intensitatea culorii folosind un byte), aprindem culoarea VERDE cam la jumatate intensitate (136 din maximul de 255) si aprindem foarte putin culoarea albastru (intensitate 32 din 255). Putem observa ca variind proportiile acestor culori, putem obtine un spectru considerabil de culori.

Odata ce am stabilit cum este codata informatia la nivel conceptual, nu ramane decat sa luam fiecare punct dintr-o imagine, sa vedem care este intensitatea culorilor componente (RGB) si sa scriem intr-un fisier, bineinteles intr-un anumit format (BMP, JPG, GIF, etc) aceasta informatie, punct dupa punct dupa punct. Acest lucru este facut de scanner in general. Opusul procesului, adica citirea informatiilor dintr-un fisier compunerea culorilor si afisarea sunt facute de ansamblul program de vizualizare imagini - placa video - monitor.

In exemplul de mai sus, am luat o parte infima din imagine formata din 16 pixeli si am scris pe fiecare pixel marit cele 3 valori componente (rosu, verde, albastru). Intamplator, fiind vorba doar de nuante de gri, alb si negru, cei 3 parametri sunt egali (ca o curiozitate: daca adaugam cele 3 culori de baza toate la aceeasi intensitate, oricare ar fi ea, obtinem nuante de gri, ca in imagine).
Dupa ce se face convertirea din "culoare" in "numar", aceste valori pot fi trecute punct cu punct intr-un fisier (aratat mai jos in format hexazecimal, pentru ca transcrierea in format binar ar fi foarte stufoasa).

Bineinteles, orice fisier trebuie sa aiba un "header", ca orice pachet in networking (header nearatat in imagine) in care sunt trecute informatii generale despre fisier (foarte variate: de la dimensiunea imaginii pe orizontala si verticala, la definirea unui algoritm de comprimare, sau la adaugarea informatiilor legate de aparatul foto care a facut poza si setarile din timpul capturii).

Dintre cele mai cunoscute formate putem aminti:

BMP - Bitmap format - format necomprimat. Este cat se poate de fidel originalului, pentru ca nu comprima datele, dar este foarte mare ca si marime a fisierului (fiecare punct este reprezentat separat)
JPG - JPEG - format comprimat. In functie de comprimare, imaginea poate arata mai bine sau mai rau. Raportul de comprimare este excelent, si in general cel putin pentru pagini web este un format preferat: foarte mic ca marime a fisierului dar totusi cu o calitate foarte buna a imaginii
GIF - format comprimat. Printre limitari: poate defini doar 256 culori (foarte putin pentru o imagine normala care poate contine mii de culori - rezultatul este format din gradiente suparatoare la trecerile fine de culoare). Este util pentru imagini fara multe culori, cu raport de compresie bun. Are ca avantaj faptul ca poate defini una din culori ca "transparenta" (foarte util in realizarea site-urilor web cand avem nevoie ca o imagine care se suprapune peste altceva sa fie transparenta).

Sper ca v-a ajutat mica explicatie referitoare la modul in care reprezentam imaginile in memoria computerelor, si sunt convins ca acum vedeti totul cu alti ochi :)
Numai bine tuturor.

---
external link: Wikipedia - RGB color model

Sondaj nou

2008-04-08T13:42:00.000+03:00

Am incheiat si sondajul referitor la cursurile de care ati fi interesat in paralel sau dupa terminarea cursului CCNA.

Cum era de asteptat, dorintele se indreapta spre Linux (50%, probabil datorita faptului ca Linux "se muleaza" pe profilul celor interesati de networking in general si CCNA in special). Observ de asemenea ca 35% doresc sa continue cu o certificare de nivel profesional, CCNP, care intr-adevar ofera beneficii deosebite pe multe planuri. Pe partea de certificari Microsoft sau programare, cum din nou era de asteptat, nu prea au existat adepti.

Va propun de azi un nou sondaj (in stanga paginii): Cat timp alocati saptamanal pentru pregatirea individuala CCNA (in afara de orice curs la care poate sunteti cursanti) ?

Clase noi modul 1 (joia si sambata)

2008-04-04T16:58:00.001+03:00

Va anuntam cu mare placere deschiderea a 2 noi clase CCNA1

prima cu orar sambata 9-13
a doua cu orar joia 17:30-21:30

Astfel, 2 noi serii de pasionati de networking vor avea ocazia sa invete in detaliu tehnologiile curente de routing & switching, sa castige experienta pe echipamente Cisco si sa beneficieze de experienta si indrumarea instructorilor nostri.

Ca de obicei, inscrieri online la http://www.mediait.ro/?page=inscrieri (veti fi contactat apoi pentru o intalnire la sediu pentru semnarea contractelor, crearea conturilor Cisco, achitarea primei rate, etc).

Quiz - tcp feature

2008-04-03T10:25:00.000+03:00

Intr-unul din testele de final modul, apare o intrebare pe care o adaptez acestui quiz:

"TRUE or FALSE ? Tcp uses port numbers to provide reliable transportation of IP packets"

Astept comentariile voastre, pentru ca parerile sunt impartite. Apoi va spun si varianta corecta. Pentru cei cu care am comentat deja intrebarea, va rog nu postati :)

Blog ? Forum ? Wiki ?

2008-03-28T16:36:00.000+02:00

In ultimii ani au aparut cateva concepte sau tehnologii noi, nu mereu explicate sau intelese corect, pe care urmeaza sa le acoperim in articolul de azi. Este vorba de Blog-uri, Forumuri, Wiki-uri.

Care ar fi diferentele intre ele ? Intrebarea a venit si mai concis intr-o discutie cu un prieten: "nu sunt toate website-uri ? care e diferenta ?". Este adevarat ca la baza, orice document/fisier aflat pe un server web si care poate fi citit cu un browser este (in general) un "site". Sau parte a unui site. Cu toate acestea, datorita evolutiei comunicarii prin Internet in ultimii ani, lucrurile au devenit putin mai specifice. Ganditi-va la un "simplu" site web (sa zicem www.mediait.ro, in mare parte un site clasic, neinteractiv, static): acesta este ca o carte simpla, inainte sa apara Internetul, televiziunea, radioul, audiobook-urile, etc ca alternative pentru comunicare. Aceste tehnologii au adus lucrul in colaborare over the Internet la dispozitia oricui.

Inceputurile site-urilor "colaborative" (as putea adauga si interactive, dar cuvantul "colaborativ", chit ca apartine sau nu limbii romane, este mult mai plin de intelesuri) se afla undeva in anii 90 - primul Wiki a aparut in '94. Totul a aparut din dorinta de a inlesni accesul mai multor autori la acelasi continut, usurand bineinteles si facand uitata munca care se facea anterior acestor solutii pentru managementul documentelor, sincronizarea lor, corectare, etc. In cele ce urmeaza, va voi prezenta pe scurt diferentele intre aceste 3 .. tool-uri:

- Wiki-ul este o modalitate sau un sistem care permite mai multor autori sa editeze, eventual in acelasi timp, aceleasi documente (care documente se pot constitui intr-un site). Cel mai bun exemplu de departe este extraordinara enciclopedie gratuita si internationala, Wikipedia (www.wikipedia.org). Practic dupa ce aveti un cont si o parola, puteti accesa acest site si edita ORICE document din aceasta enciclopedie (puteti crea de exemplu o pagina pentru orasul vostru, sau adauga ultimul album al formatiei preferate in pagina lor daca cel care are grija de acea pagina nu a actualizat-o, etc).

Nu exista comunicare in sine intre autori, sau nu prea dezvoltata (desi puteti lasa comentarii intr-o pagina, acestea pot fi vazute de toti cei care vad pagina respectiva si nu este estetic), in schimb exista pentru toata lumea posibilitatea de a lucra concomitent pe orice document. Astfel, paginile "traiesc", sunt create, populate cu informatie, acutalizate cand este nevoie (de exemplu pe pagina de pe wikipedia a lui Arthur C. Clarke a aparut informatia legata de decesul acestuia la cateva ore de la decesul efectiv), modificate, imbunatatite continuu. Din pacate, bineinteles exista si cazuri de vandalizare a unor pagini, care contin subiecte sensibile, dar overall, Wikipedia este o resursa minunata de informatii despre aproape orice si o oglinda destul de fidela a realitatii din jurul nostru (nu toate paginile sunt perfecte, nu toate subiectele sunt tratate poate corespunzator, dar oricand cineva poate veni sa imbunatateasca lucrurile acolo unde se poate).

Wikipedia este doar un exemplu. Puteti folosi oricand un wiki atunci cand aveti de pus pe un site diverse documente, care pot fi modificate in viitorul previzibil de mai multi autori, pentru a le usura acestora activitatea de editare si munca in comun.

- Forumul, este .. well.. un forum :). Un loc unde n utilizatori se intalnesc si discuta despre diverse topic-uri. Ca si comunicare intre utilizatori, este de departe cel mai de dorit tool. Exista posbilitatea crearii de topic-uri, subtopic-uri (un arbore intreg) pe diverse subiecte. Un exemplu de forum ar putea fi http://www.nabble.com/English-Wikipedia-f14021.html, intamplator un forum pe care utilizatorii discuta despre wikipedia :). Discutiile sunt in general "threaded" (adica nu sortate in functie de postare, pentru ca daca sunt multe topic-uri in discutie, ar iesi ceva haotic, ci sortate per discutie si apoi per data postare). Ca si la wiki-uri, in general pe forum-uri accesul se face cu username si parola, pentru a da administratorilor un control cat de mic asupra acceselor sau a celor ce incalca regulile forumului.

- Blogul, initial de la "web log" (jurnal pe net), este modalitatea folosita cu precadere de cei care doresc sa comunice in general prin texte mici, rapide, este folosit pentru stiri, glume, noutati, "stiati-ca", etc. Dealtfel chiar acum cititi un blog. Este varianta pe care am ales-o pentru ca ne da posibilitatea sa postam diverse topic-uri (teste, prezentari, explicatii), la care cei care viziteaza blogul pot adauga comentarii (sub fiecare post se afla un link pentru comentarii).

In plus exista in general modalitati rapide de a gasi posturile (link-urile din partea stanga de exemplu), post-urile se pot marca cu diverse etichete ("labels", tot in partea stanga, puteti apasa de exemplu pe "quiz" si veti avea acces la toate post-urile pe care noi le-am marcat cu eticheta "quiz"). Blog-urile pot fi pe cat de utile, pe atat de plictisitoare, fiind printrele primele tool-uri care au dat posibilitatea oricui sa scrie orice pe internet, cu cat mai putina bataie de cap - si probabil sub 5% din milioanele de blog-uri chiar sunt utile. Ele pot contine atat jurnalul de viata al unei persoane, probabil interesant doar pentru familie si prieteni, dar pot contine si post-uri pe teme tehnice (cum ar fi blogul nostru), economice, etc. Multe blog-uri prezinta stiri datorita formatului in general axat pe text scurt, care nu se modifica des.

De ce nu am fi ales un forum pentru acest lucru ? In primul rand forumul este mai complex si este mult mai orientat spre discutii (uneori interminabile:). Forumul nu este asa dinamic pe de alta parte, nu se pot adauga usor topic-uri, posturi, etc, si in plus devine extrem de complicat de administrat dupa ce se trece de un anumit nivel in ceea ce priveste numarul de discutii. Blog-ul limiteaza putin comunicarea (se pot oricand adauga comentarii, dar nu este foarte friendly in acest sens), in schimb este axat mai mult pe cel care posteaza decat pe cei care comenteaza.

De ce nu am fi ales un wiki pentru acest lucru ? Un wiki este mult mai axat pe documente (sau chiar site-uri intregi) mari, in care toti cei care participa sunt autori, pot modifica oricand continutul oricarei pagini, dar nu exista comunicare in adevaratul sens al cuvantului, ci doar continut care poate fi vazut si editat. De exemplu un vizitator al site-ului nu poate adauga comentarii pentru o pagina (sau un post, ca la blog-uri).

Prezentarea se adreseaza si sper ca va fi utila celor cu mai putina experienta in "Internet" (desi suna dubios experienta in "Internet"). Si bineinteles, puteti oricand comenta utilitatea acesteia sau orice altceva apasand pe "Adauga un comentariu" in partea de jos a post-ului :). Talk free.

Easy reading is damn hard writing.

2008-03-28T16:17:00.000+02:00

Un blog tehnic pe teme de Cisco/CCNA/networking etc este foarte util si bun, dar am avea nevoie uneori de ajutor. Daca suna bine oferta si crezi ca poti adauga articole interesante, intrebari utile, comentarii sau explicatii pe marginea tuturor subiectelor atinse de blogul nostru, trimite-ne un mail la office@mediait.ro, si vom vedea cum putea colabora. Rasplata nu este de natura monetara (sau cel putin nu prea curand), ci gloria :).

Daca totul merge bine si ne plac articolele si propunerile tale, vei putea deveni colaborator pe acest blog (adaugare post-uri, moderare, etc) si putem gasi impreuna si alte metode sa te motivam pentru a continua colaborarea. Si cand acest blog va fi cel mai citit blog de Cisco networking din Romania, sigur o sa te simti bine ca parte a staffului. In plus, daca esti mai nou intrat in lumea asta, vei gasi in noi ajutor pentru evolutia ta dpdv. tehnic. Sau, cel putin, vei gasi pe unii care or sa-ti spuna non stop "invata, ia-ti certificari, castiga experienta" de 10 ori pe zi, ceea ce oricum poate fi util uneori :)

Usa e deschisa: go for it !

Quiz - filtrare trafic IP

2008-03-23T21:20:00.000+02:00

va rugam sa ne indicati o posibilitate de a filtra tot traficul IP care intra pe o interfata a unui router cisco, folosindu-ne doar de informatii din headerul frame-ului (fara sa utilizam informatii de la layer-ele superioare: 3 sau 4). traficul non-IP (IPX sa spunem) nu trebuie sa fie afectat.

Quiz - ping issue

2008-03-19T23:44:00.000+02:00

Pe o placa de retea am setat ip-ul 192.168.1.10, cu masca 255.255.255.0.
Daca sunt pe linux si incerc sa dau ping in 192.168.1.255, primesc mesajul:

adixor@air ~ $ ping 192.168.1.255
Do you want to ping broadcast? Then -b

De ce ar dori linux sa dau parametrul -b (ce anume se schimba) ?

Intrebare echivalenta pe Windows, pentru ca se intampla lucrurile putin diferit:

Ce modificare face Windows-ul automat asupra pachetelor trimise cand noi dam ping cu datele din aceasta problema?

Ca de obicei, comentati osteni comentati :) (nu aveti nevoie de cont creat)

Reprezentarea informatiei - partea 2 - TEXTUL

2008-03-19T22:47:00.000+02:00

Continuam seria de "dezvaluiri" :P referitoare la reprezentarea informatiei intr-un computer cu prezentarea TEXTULUI.

La ora actuala, "textul" in format brut (think Notepad) nu prea mai este folosit, lucram din ce in ce mai mult cu asa numitul "rich text" (text ce contine separat si formatare - think Wordpad sau Microsoft Word) . Atentie, nu ma refer la un anumit format de fisier cum e RTF - Rich Text Format ci la conceptele de baza ale oricarui text formatat, nu brut. Cu toate acestea, vom discuta reprezentarea textului brut, formatarea nefiind decat definirea unor structuri asemanatoare unui limbaj, ce indica faptul ca o anumite parte a textului initial brut este mai mica, mai mare, mai ingrosat sau inclinat, etc.

Cam de la inceputul erei IT, textul a fost reprezentat conform unui cod, numit ASCII (American Standard Code for Information Interchange). Codul il puteti gasi pe wikipedia.

La ce este nevoie de un cod ati putea intreba ? Simplu: computerele nu stiu ce este o litera, un minus sau orice alt simbol, mai putin starile 1 si 0, deci trebuie sa facem ceva astfel incat sa putem reprezenta litera "a" sa zicem printr-un numar, care apoi poate fi tradus in binar. Astfel, s-a stabilit in cadrul codului ca litera "a" (diferita de "A" bineinteles) sa aiba codul 97 in zecimal sau 110 0001 in binar. Astfel, s-a reusit prelucrarea si textului, nu numai unor numere, pe un sistem de calcul. Oricand puteti sa creati un fisier cu notepad de exemplu (sau orice alt editor de text neformatat, altfel fisierul este mult mai complex), puteti adauga un text, apoi puteti vedea continutul fisierului cu un viewer ceva mai destept care va poate afisa exact valorile din fisier, eventual langa interpretarea conform codului ASCII. Cum vom vedea (si cum e de asteptat si normal), in fiser nu gasim decat valori numerice (pentru ca si pe harddisk sau alte medii de stocare este folosit sistemul binar). Iata cum arata intr-un viewer specializat textul

Media IT
is
cool !

In imagine, prima coloana din stanga este neimportanta, urmeaza efectiv valorile din fisier (in hexazecimal... ar fi ineficient sa se faca afisarea in binar, desi pe mediul de stocare asa sunt datele salvate). Ultima coloana reprezinta interpretarea ASCII corespunzatoare. Observam in primul rand ca un fisier nu contine "sfarsituri de linie" (end of lines), sau cel putin nu asa cum ne gandim la acestea in mod normal. Codul ASCII ofera in schimb niste caractere numite de control, printre care se regasesc si 2 caractere folosite pentru end-of-lines (se numeste "carriage return" si "line feed" .. ganditi-va ca o analogie la masina de scris.. cand ati terminat un rand ridicati pagina pentru a scrie urmatorul rand (line feed) si apoi intoarceti carul de scriere de la inceputul randului (carriage return)). In dreapta, aceste caractere fiind de control, nu sunt afisate (apar niste patrate negre). Orice editor cum ar fi Notepad interpreteaza aceste caractere ca end-of-line si cand deschideti acest fisier cu notepad, textul va aparea practic pe 3 linii, desi el apare secvential pe mediul de stocare).

Ca un exemplu de calcul, luam litera "M". Aceasta conform codului ASCII este 77 in zecimal si 4D in hexazecimal cum este aratat in exemplu. Pe mediul de stocare (harddisk sa zicem) pentru aceasta litera conform codului ASCII se aloca 8 biti, care vor fi 0100 1101 (= 77 zecimal). Cele 2 caractere speciale carriage return si line feed au codurile 0D respectiv 0A in hexazecimal. De notat ca si "spatiul" are un cod in ASCII si anume 32 (zecimal) = 20 (hexazecimal).

Cu aceasta incheiem una din cele mai simple reprezentari ale informatiei intr-un sistem de calcul: reprezentarea textului. De retinut existenta codului ASCII (folosit acum la scara universala) si faptul ca desi noi vedem intr-un editor de texte textul pe mai multe randuri, acesta se regaseste pe mediul de stocare in format binar, bit dupa bit, existand si diverse caractere de control definite (cum ar fi end of lines). Cumva adiacent acestui subiect este si cel al interpretarii apasarii unei taste, cand scriem un text de exemplu. In momentul apasarii unei taste, controllerul tastaturii trimite o anumita valoare driverului de tastatura (sistemului de operare apoi) cu codul respectiv, cod ce este bineinteles numeric, bine definit, cod ce apoi este reprezentat in codul ASCII printr-o litera, cifra sau semn, ajungand practic sa vedem pe ecran o reprezentare in ASCII a codului caracterului introdus de la tastatura.

Este posibil ca pentru unii aceste lucruri sa fie bine stiute, pentru altii sunt insa ceva nou si desi fara o utilitate practica imediata, permit o intelegere mult mai buna a modului cum "gandeste" orice sistem de calcul, fie el PC, mobil, router, switch, imprimanta sau PDA. In mod special intelegerea acestui lucru este de baza si pentru interactiunea intre sistemele Unix si Windows, in sensul ca fisierele tip text difera intre aceste 2 sisteme de operare (Unix nu foloseste 2 caractere speciale pentru NEWLINE ci doar unul). Si daca va gandeati cum se transmite un mesaj al vostru de pe messenger cand apasati enter si pleaca din placa de retea, acum stiti raspunsul, se foloseste ASCII pentru a-l converti in binar si a crea pachetele care vor pleca pe mediul de comunicatie. Si puteti chiar sa folositi Ethereal (pe cd-ul de la academie) pentru a vedea fiecare pachet care intra sau iese din placa voastra de retea bit cu bit.

QoS - Concepte de Quality of Service

2008-03-19T21:50:00.001+02:00

In versiunea 4, Cisco a adaugat cateva (foarte putine dealtfel) referiri la o serie de tehnologii grupate sub numele generic de QoS. Vom incerca azi o mica prezentare a conceptelor de QoS pentru clarificarea unor posibile intrebari pe care le aveti, plecand si de la ideea ca retelele curente ar functiona mult mai bine daca ar exista macar awareness-ul fata de aceste tehnologii. Astfel, doar afland ca exista astfel de protocoale/standarde/algoritmi, deja ati facut un pas important in a invata si apoi a aplica QoS, pentru ca trebuie sa recunoastem ca la nivel general QoS suna foarte infricosator pentru un netadmin incepator, si lucrurile nu stau chiar asa.

QoS pe scurt reprezinta o serie de tehnologii, algoritmi, protocoale ce se aplica pentru a optimiza fluxul de pachete intr-o retea, eventual pentru a garanta unor anumite tipuri de trafic o prioritizare (o procesare preferentiala), pentru a ne asigura ca alte tipuri de trafic mai neimportante nu vor deranja traficul important, etc. Astfel, aplicand aceste tehnologii, vom implementa practic o politica de calitate a serviciilor (desi in romaneste suna dubios, cam ca aproape toate traducerile din domeniul networking).

Este clar ca in mod normal intr-o retea putem avea diferite tipuri de trafic cum ar fi:
- trafic "bulk" (transferuri http, ftp, browsing, in general trafic "neimportant" comparativ cu alte tipuri de trafic)
- trafic email (in functie de importanta, traficul email poate fi tratat mai bine decat traficul bulk de exemplu)
- trafic voce (tip de trafic extrem de pretentios cu latenta unui pachet in retea, latenta ce daca trece de anumite limite destul de mici poate face imposibila comunicarea; este tipul de trafic cel mai folosit in exemplele de prioritizare a traficului, tocmai datorita tolerantei sale foarte mici la probleme, congestii, etc
- trafic streaming online - Internet radio stations (in functie de companie, acesta poate fi permis, tolerat, tratat ca cel mai neimportant tip de trafic din retea sau chiar blocat printr-un firewall).

Daca totalul traficului in retea nu depaseste capacitatea linkurilor folosite, QoS nu este atat de important (desi clar foarte util). Adevaratul moment cand ne gandim la QoS apare in momentul in care apar congestiile in retea. Congestia in retea este acel punct in care traficul inbound (care vine spre punctul de congestie) este mai mare decat traficul care poate iesi din punctul de congestie (think traffic jam). Ganditi-va de exemplu la un switch care primeste toate tipurile de trafic prin 10 porturi, la viteza maxima (100 Mbps x 10 = 1Gbps), care trafic trebuie sa fie transmis pe un al 11-lea port, care are tot capacitatea de 100 Mbps. Este clar ca, la modul simplist, 9/10 din traficul care intra in switch se va pierde, pentru ca switchul nu va putea transmite mai departe traficul decat la viteza de 100 Mbps, nicidecum la cea de 1Gbps cu care vin datele. O prima solutie ar fi upgradeul switchului sau al link-ului lent, dar in majoritatea cazurilor nu aceasta este solutia cautata sau acceptata (in general din motive de design si cost).

A doua solutie, si cea asupra careia ne aplecam se refera la aplicarea unei politici de QoS, unitara, completa si corecta la nivelul intregii retele, astfel incat reteaua sa reactioneze diferit la diferite tipuri de trafic, tratand in mod preferential traficul important si "neglijand" traficul neimportant mai ales in momente de congestie.

Exista 2 tipuri de aplicare a tehnologiilor QoS (desi deja intram in lucruri ceva mai avansate, de aceea nu voi insista). Pe scurt, exista sistemul in care pachetele sunt clasificate si marcate la intrarea in retea spre exemplu, si in functie de "stampila" respectiva sunt tratate diferit de catre fiecare echipament de retea prin care trec. Practic in acest sistem fiecare echipament in parte decide ce sa faca cu fiecare pachet in parte, pe baza configuratiei sale (se numeste hop-by-hop behaviour). In al doilea sistem, inainte ca un flow de date sa treaca prin retea, exista un protocol prin care se rezerva anumite resurse (de exemplu de banda) pe toate echipamentele prin care urmeaza sa treaca fluxul de date, urmand ca datele deja sa gaseasca totul pregatit pentru procesarea corecta a lor. Primul sistem se numeste DS (Differentiated Services) iar al doilea (IS - integrated services) se bazeaza pe un protocol de rezervarea a resurselor (RSVP - Resource Reservation Protocol)

Sistemul Differentiated Services (cel mai intalnit) este alcatuit din urmatoarele "building blocks":

Classification and Marking - la intrarea in retea, un pachet trebuie clasificat si marcat (in general se folosesc anumite campuri din headerele layer 2 sau layer 3, cum ar fi campul TOS din pachetul IP). Clasificarea este reprezentata de un set de reguli care se aplica traficului care intra in retea, set de reguli ce hotareste cum va fi marcat un anumit trafic. Spre exemplu, putem la intrarea in reteaua noastra, sa marcam traficul de voce cu valoarea 5 (este o valoarea comuna pentru un trafic pretentios la latenta cum este cel de voice), traficul email cu 1 si restul traficului, considerat neimportant, cu valoarea 0 (se mai numeste best-effort, nu beneficiaza de nici un tratament preferential, chiar dimpotriva).
Queuing and Scheduling - la iesirea unui pachet dintr-un echipament, acesta nu este luat direct din memorie si trimis pe interfata, ci exista asa numite cozi (da, si intr-un router sau switch se sta la coada :)), in care sunt adaugate pachetele, cozi ce sunt "servite" in functie de algoritmul de QoS ales. Practic un pachet in functie de "marcajul" sau este plasat intr-una din cozile disponibile (pot fi 1, 2, 4, ... 64 sau chiar mai multe), apoi exista un alt mecanism care hotaraste cum sunt servite aceste cozi. De exemplu, putem avea o coada prioritara pentru traficul de voce, si in momentul cand un pachet cu marcajul "5" trebuie sa fie transmis, el sa fie adaugat in aceasta coada. Acesta este queuing. Scheduling este mecanismul care sta la capatul opus al cozii si hotaraste care este urmatoarea coada servita. Astfel, un mecanism de scheduling poate hotara ca atat timp cat sunt pachete care asteapta in coada prioritara, acestea sa fie transmise, chiar cu riscul de a se acumula intre timp multe pachete in celelalte cozi neprioritare. Algoritmi sunt multi si diverse pentru shceduling, fiecare avand avantaje si dezavantaje (in cazul de mai sus, algoritmul are avantajul de a prioritiza foarte bine vocea, cu dezavantajul ca isi face treaba asa bine, in cat apare posibilitatea ca restul traficului sa nu aiba nici o sansa sa fie transmis daca exista prea mult trafic de voce, prioritar).
Ultimele mecanisme de care vom discuta sunt Policing and Shaping. Nu vom insista, decat pe ideea ca aceste tehnologii asigura o anumita banda pentru anumite tipuri de trafic. Algoritmii de Policing sunt utili atunci cand dorim sa stabilim o anumita limita pe un link (de exemplu sa nu avem trafic FTP niciodata mai mult de 10 Mbps - in acest caz aplicam un asa numit "policer" (algoritm de limitare) traficului de FTP, algoritm ce va incepe sa arunce pachete in momentul in care traficul de FTP depaseste valoarea de 10 mbps)). Traffic shaping este o variatiune a acestei idei, cu specificatia ca policingul efectiv arunca pachete in momentul in care se depaseste banda setata, pe cand shapingul le tine intr-un buffer asteptand totusi un moment cand are ocazia sa le trasnmita, fara sa depaseasca limita data).

QoS ca si suita de tehnologii este vast, mai ales prin numarul de algoritmi ce pot fi folositi, fiecare cum ziceam cu avantajele si dezavantajele proprii. Cu toate acestea, stapanirea domeniului QoS poate fi pentru o retea the next best thing after gigabit ethernet :)

nota: QoS este studiat putin in CCNP, dar in cadrul certificarilor pe trackul de service provider (CCIP) are un examen propriu cam de marimea CCNA-ului ca si intindere.

Reprezentarea informatiei - partea 1

2008-03-19T11:39:00.001+02:00

In seria "Knowledge Bits" a blog-ului nostru vom aborda astazi reprezentarea informatiei intr-un sistem de calcul. In cele cateva episoade dedicate vom discuta despre sistemul binar si motivele pentru care este folosit acesta cu precadere in sistemele de calcul, despre cum sunt reprezentate in memoria unui calculator (pe scurt) textele, imaginile, sunetele, cu alte cuvinte informatia.

In primul rand sa ne lamurim de ce folosim baza 2 in toate calculele. La urma urmei, ar fi fost logic sa folosim baza 10, nu ? Intelegem mult mai usor numarul 153 cand il vedem asa in baza 10, decat daca l-am primi in baza 2, adica 10011001. Totusi, nu intotdeauna ce e usor pentru noi e usor si pentru un computer. Pentru un circuit electric este mult mai simplu sa lucreze cu 2 valori de tensiune de exemplu decat cu mai multe (inca un exemplu de aplicare a principiului KISS - keep it short and simple, sau keep it simple, stupid :). Cum sistemul binar (doar 2 valori posibile) este cel mai simplu sistem prin care putem transmite informatii, s-a ales acesta pentru reprezentarea datelor in sistemele de calcul.

un sistem sa zicem "unar", in care exista un singur simbol pentru reprezentarea datelor, nu poate reprezenta efectiv nimic; e ca si cum pe un cablu ati transmite constant si continuu, la nesfarsit, o tensiune de X volti: cum acesta este singura stare a respectivului sistem, ea nu ajuta cu nimic la transmiterea unei informatii; pentru a transmite totusi informatii, ar fi nevoie de exemplu sa oprim din cand in cand curentul, la intervale regulate, in genul codului Morse, dar deja oprirea curentului echivaleaza cu crearea unui nou simbol in sistemul respectiv, si ajungem, iata, la sistemul binar.

Sistemul binar pe langa faptul ca este extrem de simplu de folosim dpdv electric (exista porti logice, tranzistori sau alte componente de baza electronice care pot lucra cu foarte mici modificari in sistem binar) in plus are avantajul ca, oferind doar 2 nivele de tensiune (sa presupunem aici ca ne referim la o transmisie prin cablu electric), este mult mai putin sensibil la interferente si erori.

Ca o analogie, ganditi-va ca vreti sa comunicati cu un prieten aflat in blocul vecin. Aveti fiecare o lanterna (si in plus si un spirit de aventura solid in genul Ciresarilor :) si va propuneti sa gasiti un sistem prin care sa comunicati. Bineinteles, cel mai simplu sistem este cel binar, in care puteti reprezenta un bit 0 stingand lanterna pt un anumit interval (sa zicem 1 secunda) si bitul 1 avand lanterna aprinsa (pt acelasi interval de o secunda). Astfel, desi nu este un sistem foarte rapid sau precis, el poate functiona destul de bine si veti putea transmite mesaje de la unul la altul.

Prin contrast, sa presupunem ca nu va ajunge viteza aceasta si ati dori sa mariti complexitatea sistemului de comunicatie, folosind direct baza 10. Asta o puteti face definind 10 nivele ale intensitatii luminii, intre nivelul 0 (lumina stinsa) si nivelul 9 (lumina maxima). Chiar daca intervalul de semnal sa zicem e tot 1 secunda, ca mai inainte, cantitatea de date transmisa intr-o anumita perioada este mult mai mare decat daca am folosi sistemul binar. Prin comparatie, daca avem de transmis numarul 153, in baza 2 avem nevoie de 8 semnale, deci 8 secunde - 10011001 - pe cand folosind 10 simboluri, in baza 10, ne ajung 3 semnale, si deci 3 secunde, un semnal pentru cifra "1", unul pentru "5" si unul pentru "3". Din punct de vedere al eficientei si al vitezei deci sistemul zecimal este mult mai bun. Cel putin in conditii ideale.

Pe de alta parte, in real life, nu avem conditii ideale. In mod sigur nu v-ati putea intelege folosing 10 nivele ale luminii din lanterna, pentru ca v-ar fi foarte greu sau imposibil sa faceti diferenta vizual intre valori (daca intensitatea luminoasa a lanternei colegului este pe la mijloc, nu va puteti da seama daca vrea sa transmita valoarea 4, 5 sau 6, poate chiar 3 sau 7). Daca este si ceata (analogie pentru interferente) cu atat mai greu va va fi sa decelati nivelele si simbolurile. In mod identic, un circuit electric care trebuie sa faca diferenta intre 2 stari ale unui semnal va fi mult mai fiabil decat un circuit care trebuie sa faca diferenta intre 10 stari ale unui semnal, si interpretarea datelor in cazul acestui al doilea circuit va fi o problema mai ales in cazul interferentelor (adica a semnalelor nedorite care modifica mai mult sau mai putin semnalul util). In plus cel de-al doilea circuit sigur ar fi mult mai scump si mai sensibil.

Din prezentarea de mai sus se poate deduce ca am putea avea oricand retele mai rapide si sisteme de calcul mai rapide, dar din pacate aceste avantaje vin impreuna cu dezavantaje majore precum cresterea complexitatii, scaderea fiabilitatii si cresterea ratei de erori, motiv pentru care cel putin in viitorul previzibil nu este necesara schimbarea sistemului de numeratie folosit.

In episoadele urmatoare, vom discuta despre reprezentarea diverselor tipuri de informatii (text, imagini, sunet) intr-un sistem de calcul.

p.s. am fi bucurosi daca am primi de la voi sugestii despre ce alte lucruri am putea aborda, lucruri pe care le-ati invatat dar nu le-ati inteles in intregime, lucruri interesante, etc. Multumim.

Hardware vs Software - ASICs

2008-03-06T22:36:00.000+02:00

Continuam seria de "knowledge bits" vorbind azi despre ASIC-uri.

Probabil v-ati intalnit deja (la curs, in facultate sau in alta parte) cu notiunea de ASIC. Un ASIC este un circuit integrat construit specific pt. o anumita operatie sau suita de operatii (Application-Specific Integrated Circuit).

Ok, acum stim ce este, dar ce facem cu el ?

La inceputul comunicatiilor, circuitele integrate (partea de"hardware") erau scumpe. Existau circuite "general-purpose" care puteau fi programate in software sa faca diverse operatii. Deoarece aceste circuite erau generale, trebuiau sa contina cat mai multe operatii, chiar daca acestea nu erau executate optim. Toata cheia statea in software, aici existand posibilitatea controlului a ceea ce facea si intr-o anumita masura si a modului cum lucra procesorul.

Cu timpul, costurile de productie au scazut datorita cererii, si, concomitent cu aparitia nevoii de "mai mult, mai repede, mai bine" au aparut procesoarele (circuitele integrate) specializate pe anumite operatii. Unul din procesoarele de acest gen (desi inca cu un grad de generalitate maricel) este de exemplu un procesor grafic NVidia sau ATI, curent. Aceste procesoare sunt dedicate calculelor grafice (grafica tridimensionala in special) desi pot fi folosite uneori si pentru alte scopuri. Si un procesor de ordin general (gen AMD Athlon sau Intel Pentium) poate fi folosit pentru grafica tridimensionala, doar ca el nefiind proiectat special pentru anumite operatii, va fi mult mai lent in calculele necesare.

Probabil cel mai bun exemplu de ASIC (exemplu ce are si legatura cu networkingul) este constituit de un circuit specializat dintr-un switch. La ora actuala, orice switch serios de pe piata contine ASIC-uri pentru operatiile de baza ale switch-ului (forwarding al frameului de la un port la altul, invatarea MAC-ului, filtrare trafic, etc). Care ar fi cateva avantaje si dezavantaje ale ASIC-urilor in acest caz ?

Avantaje:

sunt rapide. acesta este cel mai mare avantaj, castigul de performanta putand fi zdrobitor comparativ cu un procesor "general -purpose", chiar ajutat de un soft foarte bun.
simplifica soft-ul (implementeaza functii direct in hardware, facand mai accesibil si "curat" software-ul device-ului)

Dezavantaje

sunt scumpe
sunt specifice pe anumite operatii (nu sunt flexibile, pentru implementarea unei noi operatii, cum ar fi filtrarea dupa MAC-ul destinatie de exemplu, fiind nevoie de o reproiectare a circuitului hardware respectiv)
un upgrade al facilitatilor oferite necesita reproiectare

Dupa cum vedem, nu exista o solutie optima. Avem intotdeauna de ales intre ceva rapid dar foarte putin flexibil (care necesita o reproiectare harwdare) cum ar fi un ASIC si un procesor general, care poate fi folosit in multe alte device-uri sau scopuri, dar care procesor nu ne va oferi nici pe departe aceeasi performanta, in schimb lasandu-ne posibilitatea ca prin software sa putem sa controlam la maxim facilitatile oferite, modul de calcul, abordare, etc.

O ultima nota: in principiu orice program software poate fi conceput si ca un circuit hardware, si orice operatie ce este facuta in hardware (de un circuit integrat) poate fi scrisa intr-un program. Ramane intotdeauna la latitudinea arhitectului produsului, in functie de necesitati (vrem flexibilitate sau performanta?) care este solutia acceptata si folosita.

Sondaj tehnologii

2008-03-06T22:01:00.000+02:00

Sondajul de pe site s-a incheiat ("Ce domeniu va place mai mult ?"). Securitatea castiga (intr-un mod oarecum surprinzator). Este posibil ca dorinta de aventura combinata cu popularizarea securitatii (intr-un mod in general extrem de gresit) in filme sa fi dus la acest scor. Este la fel de probabil ca totusi in piata sa existe deja "awareness-ul" pentru securitate. Este clar ca in jurul nostru complexitatea retelelor si a sistemelor de calcul este in crestere, impreuna cu dezvoltarea a noi metode de atac informatic. Securitatea este un domeniu pe cat de interesant pe atat de complex, cuprinzand multe aspecte, si cerand (mai mult decat cer alte domenii) ca cel care practica sa fie mereu la zi cu tehnologiile (unde "zi" uneori poate fi prea mult, existand atacuri lansate la cateva minute/ore de la aparitia unui bug de securitate).

Observam ca si Design a avut voturi, iarasi surprinzator. Design-ul este una din cele mai grele track-uri de certificare de la Cisco (de exemplu), fiind foarte putin tehnic dar cerand de la arhitect abilitati de organizare, de "fler" uneori pentru gasirea unei solutii optime din noianul de solutii posibile, cerand disponibilitate pentru o munca uneori plictisitoare si aproape complet atehnica, realizarea de documentatii tehnice, scheme, etc. Intr-un final, deoarece nu oricine poate fi un designer bun (se apropie mai mult de arta domeniul decat orice alt domeniu strict tehnic), este un job care poate aduce printre altele o mare satisfactie, cand este construita o retea scalabila, flexibila, usor administrabila, etc.

Multumim pentru voturi. Va asteptam la urmatoarele sondaje.

Dupa CCNA ?

2008-03-06T18:29:00.000+02:00

CCNA e un target foarte important pentru orice administrator de retea care vrea sa depaseasca nivelul "retea de 5 calculatoare windows". Pana la terminarea cursului si obtinerea certificarii, este cam singurul target. Apoi, apare intrebarea: incotro mai departe. Nicidecum nu o sa facem o lista exhaustiva, ci vom prezenta doar parerile noastre, bazate pe experienta, prieteni, cunoscuti, pareri, zvonuri, etc :)

1. Linux. Este unul din cele mai importante lucruri pe care un administrator ar trebui sa le stie pentru o cariera buna in networking. Este folosit din ce in ce mai mult, permite trecerea usoara pe Unix-uri (AIX, HP Unix, etc folosite de banci mari), are o performanta extrem de buna, flexibilitate pe masura si inca cate altele. Exista cursuri Linux desi cu un Live CD (de exemplu de la www.ubuntu.com) si cateva carti bune de Linux nu ar fi nevoie neaparat de un curs. Ca si certificari, exista RHCE (Red Hat Certified Engineer) una din cele mai vechi si respectate certificari Linux, certificari ale SUSE Linux (cumparat de Novell si de nivel apropiat Red Hat din punct de vedere al folosirii sale in mediul enterprise), sau certificari neaxate pe o distributie anume (cele mai importante fiind cele de la Comptia - www.comptia.org si Linux Professional Institute - www.lpi.org). Costurile examenelor variaza intre approx 50$ (LPI) si 600$ (certificarile mai "celebre" cum ar fi RHCE).

2. Microsoft. Microsoft este si el foarte folosit pe partea de server in multe firme (nu dorim aici sa intram intr-o polemica de genul "Linux e mai folosit/mai putin folosit decat Microsoft" :). Cursurile pot costa in medie 100-500E si examenele approximat 50E. Este de ajuns orice examen pentru a se obtine certificarea Microsoft Certified Professional, certificarile serioase (MCSA/MCSE - Microsoft Certified System Administrator/Engineer) obtinandu-se dupa mai multe examene (5-7 examene).

3. Cisco. Bineinteles, varietatea este foarte buna, dar odata inceput pe calea Cisco e greu de renuntat :). Puteti oricand sa continuati spre obtinerea CCNP (Cisco Certified Network Professional), certificare obtinuta dupa trecerea a 4 examene, si destinata mediului enterprise. De asemenea, daca aveti ocazia sa lucrati la un Service Provider (ISP), exista un track de certificare special (CCIP - Cisco Certified Internetworking Professional). Pe partea de securitate, parte care ia avant si in Romania, exista CCSP - Cisco Certified Security Professional care va prezinta toate echipamentele importante de securitate de la Cisco (firewall, intrusion detection/prevention systems, host IPS, etc). Securitatea IT este pe cat de banoasa si interesanta pe atat de complexa, si in general este nevoie de mai multa munca si experienta pentru obtinerea unor job-uri "bune", dar rezultatul va merita efortul. In plus, in afara de aceste track-uri majore de certificare, exista posibilitatea certificarii pe "portiuni" mai mici: certificari specifice pentru Wireless, Firewalls, etc.

4. Pentru ca vorbeam de securitate, certificari importante sunt cele ale Checkpoint (producator echipamente securitate) sau certificarea CISSP (Certified Information Systems Security Professional). Aceasta din urma este o certificare matura si extrem de importanta pentru un administrator de securitate. Examenul este foarte complex, materia de studiu vasta si foarte variata (de la securitate IT pana la securitate fizica, etc), este nevoie de un numar minim de ani experienta demonstrabili si de o recomandare din partea altui CISSP sau a unui manager, etc.

5. Desi tine tot de Cisco, am lasat la urma "apogeul" certificarilor Cisco: CCIE (Cisco Certified Internetworking Expert). CCIE este una din cele mai respectate certificari din industrie, punct. Exista mai multe CCIE-uri (CCIE Security, Voice, Storage, Routing & Switching, Service Provider). O noua certificare in stadiul beta este CCDE - Cisco Certified Design Expert, lansata ca raspuns la cererea pietei pentru arhitecti retea (un arhitect se deosebeste cel putin ca si job description de un inginer/administrator prin faptul ca rar implementeaza efectiv o retea, in schimb are toate cunostintele si best-practice-urile necesare pentru a face designul unei retele de la A la Z - implementarea efectiva apoi este facuta de tehnicieni).

Sunt multe lucruri de facut in domeniu, si orice certificare din cele de mai sus ofera pe langa cantitatea de cunostinte sau experienta implicate in dobandirea certificarii respective, sansa de a "urca" scara ierarhica, de a dobandi respectul comunitatii, de a ramane la zi in ce priveste tehnologiile cunoscute si aplicate, etc. Este nevoie de munca, dar "nobody said it would be easy".

Un ultim lucru: nu priviti certificarea doar ca pe un "bun" ce merita luat pentru diploma, recunoastere si glorie. O cariera frumoasa si bine cladita nu se bazeaza doar pe diplome, ci pe dorinta de a invata mereu, de a fi la zi, de a intampina mereu noi challengeuri, de a sti un lucru pentru el in sine si pentru placerea de a-l sti si de a-l putea folosi, nu pentru logoul de pe diploma.

Asa veti ajunge departe.

UPDATE : Am adaugat un sondaj pe site pentru a vedea ce v-ar interesa sa invatati dupa CCNA (sau in timpul acestuia).

CCIE din ce in ce mai aproape

2008-02-28T20:41:00.001+02:00

Credeam ca vom continua sa ne mandrim cu faptul ca Media IT gazduieste instructori ce detin certificari foarte respectate in industrie (cum ar fi CCSP - Cisco Certified Security Professional, CCNP - Cisco Certified Network Professional) sau chiar certificari mai rare cum este CCIP (Cisco Certified Internetworking Professional).

In curand insa nu ne vom mai mandri (doar) cu aceste certificari. De ce ?

Saptamana aceasta 2 instructori ai Media IT au trecut examenul scris CCIE (Cisco Certified Internetworking Expert), urmand sa sustina in viitorul apropiat laboratorul CCIE pentru a dobandi cea mai cautata, respectata, ravnita si rara certificare din industrie, cea de Expert.

Suntem siguri ca nu ne vom opri nici dupa obtinerea acestei certificari. Niciodata nu este de ajuns si sunt atatea lucruri interesante de invatat, de facut, in networking. Puteti fi siguri insa ca, in acelasi mod, nu ne vom da inapoi niciodata de la a va oferi un curs CCNA cat mai bun, relevant si complet, incercand sa fim mereu cu un pas inaintea documentatiei oficiale CCNA pentru ca voi sa aveti o experienta deosebita ca si cursanti CCNA si viitori administratori ai retelelor de maine.

noi clase CCNA1, CCNA2 si CCNA3

2008-02-18T16:15:00.000+02:00

In viitorul apropiat urmeaza sa deschidem noi clase CCNA1 Exploration (versiunea 4). Asadar, urmeaza sa inceapa urmatoarele cursuri:

CCNA1 v4 Exploration - estimat 1 Martie 2008
CCNA2 v4 Exploration - estimat 29 Martie 2008
CCNA3 v4 Exploration - estimat 22 Martie 2008

Clasele au program de weekend.
Pentru cei care nu sunt deja cursanti ai academiei noastre, cateva detalii:

- cursurile se desfasoara pe parcursul a 4 ore saptamanal
- cursul contine predare si laboratoare, in proportii depinzand de materia predata.
- exista maxim 2 cursanti per PC (configuratie P4, monitoare LCD)
- sediul nostru este in Regie

Alte detalii puteti afla pe www.mediait.ro, sau mai specific:

Va asteptam.

Quiz - bucle layer 2

2008-02-05T17:37:00.000+02:00

O problema de switching. Stim ca la layer 3, in headerul IP exista un camp numit TTL (time to live) care este decrementat de fiecare router prin care trece pachetul, si daca devine 0 este discardat de ultimul router. Acest lucru impiedica sau limiteaza aparitia si efectele unei bucle layer 3 (cand 2 routere isi trimit unul altuia acelasi pachet, on and on).

Pot aparea bucle layer2 ? Care este campul dintr-un frame (layer 2 deci) care este folosit ca un gen de TTL pentru a impiedica aparitia buclelor layer 2 ?

p.s. CCNA skill level 2/5

Cum sa tii minte nivelele OSI ?

2008-02-04T20:40:00.000+02:00

O metoda simpla de a tine minte ordinea nivelelor OSI ar fi folosirea unor mnemonici de genul:

"Please Do Not Throw Salami Pizza Away"

sau, daca vreti ordinea inversa

"All People Seem To Need Data Processing".

Astfel, retinand aceste propozitii, vom folosi initialele pentru a sorta repede in memorie nivelele OSI:

7. Application
6. Presentation
5. Session
4. Transport
3. Network
2. Data Link
1. Physical

O astfel de constructie pentru a memora ordinea PDU-urilor care apar in relatie cu nivelele OSI (data, segment, packet, frame, bits), una destul de haioasa dealtfel, este:

"Don't Shoot People For Beer"

Cu aceasta initiem si noul nostru label pe blog care va fi aplicat acestor scurte post-uri care aduc un plus de cunostinte sau lucruri interesante de tinut minte despre networking, Cisco si CCNA, label-ul "knowledge bits" (pun intended).

Quiz - pachet care intra si iese pe aceeasi interfata

2008-01-31T23:19:00.001+02:00

Avem o noua problema pentru voi saptamana aceasta.

Presupunem un router, si un pachet care intra printr-o interfata, sa-i zicem E1.
Este posibil din punct de vedere al standardelor sau protocoalelor ca acest pachet sa iasa prin aceeasi interfata prin care a intrat ? Specificati daca raspunsul este da sau nu, si apoi explicati comportamentul routerului pus in fata acestei probleme.

p.s. CCNA skill level 3/5

Poll

2008-01-31T22:54:00.000+02:00

Am introdus o noua facilitate pe blog-ul nostru, pentru a mai "lua pulsul" comunitatii (cliseistic vorbind). Luna aceasta ne intereseaza sa stim ce va place mai mult (din materia acoperita mai mult sau mai putin de cursul CCNA). Astfel, optiunile de baza sunt routing si switching, dar se introduc in noul CCNA si notiuni de securitate a retelelor, configurarea unor retele simple Wireless si (foarte putin) design de retea, acesta fiind un domeniu mai complex si rezevat in general celor foarte experimentati.

Acestea fiind spuse, va invitam sa votati setul de tehnologii preferat (coloana din dreapta). Daca aveti alte optiuni, adaugati un comentariu acestui post !

Continuarea cursurilor v3.1 cu v4

2008-01-31T22:47:00.000+02:00

Modulele 1 si 2 ale versiunii 3.1 se echivaleaza daca doriti sa schimbati cursul pe noua versiunea doar cu modulul 1 v4. Astfel, cei care au facut deja modulele 1 si 2 pe vechea versiune, vor trebui sa continue cu modulele 2,3 si 4 (versiunea noua) pentru a putea finaliza cu succes cursul.

Clasa cu program in timpul saptamanii

2008-01-31T22:45:00.000+02:00

Salut

Deschidem o noua clasa CCNA1 cu program in timpul saptamanii (seara). Asteptam inscrierile voastre online pe adresa http://www.mediait.ro/?page=inscrieri.

Quiz

2007-12-14T14:07:00.000+02:00

Sunt 2 router A si B conectate printr-o seriala, cu un o clasa /30 intre ele.Sa zicem ca au asa ip-urile 10.1.1.1/30 pe A si 10.1.1.2/30 pe B. Cineva e conectat pe routerul A. Da ping in 10.1.1.2 si are raspuns mediu de 50 ms sa zicem. Ce timp de raspuns mediu va avea daca da ping in 10.1.1.1? Cu explicatii de rigoare, ca poate cineva sa simuleze, sa dea raspunsul, si sa nu stie de ce se intampla asa. Dar in cazul in care routerele sunt conectate cu interfeta ethernet sau fastethernet?

Noua clasa CCNA 2 - Exploration

2007-11-20T11:20:00.000+02:00

Salut.

Deschidem azi inscrierile pentru o noua clasa CCNA 2 - Exploration. Timp de 2 saptamani asteptam inscrierile voastre pe site-ul www.mediait.ro, dupa care va vom contacta si, la sediu, in ordinea inscrierilor de pe site, ne vom intalni si vom face formalitatile de inscriere. Cursurile acestui modul se vor tine in fiecare sambata intre orele 9:00-13:00.

Detalii, bineinteles, pe www.mediait.ro.

Media IT

Quiz

2007-11-06T17:44:00.000+02:00

Hi

Intrebarea acestei saptamani. Avem un router CISCO conectat la un server, routerul CISCO facand legatura intre server si Internet.

Serverul are instalat un software firewall care permite doar traficul de la o adresa din Internet (este folosit orice firewall care stie sa foloseasca filtre per IP, deci la nivel 3 OSI).

Pe server nu avem acces, si de pe router, bineinteles, acesta nu raspunde la ping datorita firewall-ului. Cum putem afla daca serverul este operational (daca nu este blocat de exemplu si nu mai functioneaza).

p.s. CCNA skill level 1/5

O noua clasa CCNA1

2007-11-06T16:55:00.000+02:00

Salut.

Deschidem azi inscrierile pentru o noua clasa CCNA 1 - Exploration. Timp de 2 saptamani asteptam inscrierile voastre pe site-ul www.mediait.ro, dupa care va vom contacta si, la sediu, in ordinea inscrierilor de pe site, ne vom intalni si vom face formalitatile de inscriere. Cursurile acestui modul se vor tine in fiecare sambata intre orele 13:00-17:00.

Detalii, bineinteles, pe www.mediait.ro.

Media IT

Quiz

2007-10-23T12:02:00.000+03:00

O problema care ne afecteaza uneori este aflarea unui IP setat pe un echipament, fara sa avem acces pe respectivul echipament.

Considerand 2 routere Cisco A si B direct conectate printr-o interfata (sa zicem) fast-ethernet, ce metode ati avea sa aflati IP-ul setat pe interfata fast-ethernet a lui B, avand acces doar pe A ? Nu se stie nimic despre configurarea lui B, decat ca exista un IP setat pe interfata fastethernet si interfata este up&running, existand si link. Luati in considerare cat mai multe cazuri.

Cele mai bune/complete/inventive raspunsuri pe office@mediait.ro sau adaugate la comentariile acestui post vor fi analizate, postate si autorii laudati :) Have fun.

Update1: am primit de la mai multi dintre voi raspunsul "show cdp neighbors [detail]". Este corect, dar am extins problema. Cititi comentariile.

Update2: unul din raspunsuri finale este cel de la update1. Al doilea raspuns implica conectarea unui PC la routerul respectiv si folosirea unui scanner de retea pentru a incerca sa gasim ip-ul setat. De asemenea, putem porni un sniffer pe PC si sa speram ca routerul respectiv face un request tftp sau arp astfel incat sa-i putem extrage ip-ul din pachet. Din pacate, chiar si asa este posibil ca routerul sa nu raspunda la nici un fel de trafic (poate are un firewall foarte securizat) sau sa nu faca nici un request la pornire (nu e chiar imposibil). Totusi, putem incerca si aceste metode.

CCNA v3.1 End Of Life

2007-10-23T11:52:00.000+03:00

Cisco a anuntat saptamana trecuta planul de trecere in End Of Life a versiunii vechi a cursului, 3.1, aceasta fiind inlocuita de versiunea 4.0. Astfel, incepand cu 6 noiembrie vechile examene CCNA 640-801, INTRO 640-821, ICND 640-811 nu vor mai putea fi accesibile publicului larg, cursantii academiilor avand posibilitatea sa dea totusi aceste examene pana pe 31 iulie 2009, pe baza unor coduri speciale.

In acest moment, Media IT nu deschide decat clase bazate pe noua programa CCNA Exploration 4.0. Pentru cei care au terminat cursul pe versiunea 3.1, recomandam ca examenul de CCNA sa se dea pana la data limita de 6 noiembrie, pentru ca dupa aceasta data este nevoie de obtinerea codurilor speciale pentru cursanti si procesul se poate prelungi.

Raspunzand unor intrebari ale voastre, nu conteaza ce versiune de CCNA obtineti, certificarea CCNA neavand o versiune in sine. Odata obtinuta, are aceeasi valoare oricare ar fi materia pe baza careia a fost obtinuta. Oricum, prin procesul de recertificare (CCNA-ul nu este valid decat 3 ani) Cisco se asigura ca sunteti mereu la curent cu ultimele tehnologii si produse.

Rising

2007-10-23T10:44:00.000+03:00

31 seconds and we're gone for auto sequence start [...]
T minus ten seconds [...]
4
3
2
1
Ignition and Lift Off
(Dune - Rising)

Salut. Long time ago in a galaxy not that far far away cativa pasionati de networking si IT au creat academia Media IT. Au avut de trecut prin atatea lucruri incat nu s-au gandit sa creeze si un blog la momentul respectiv. Astazi am reusit in sfarsit sa lansam Blog-ul MediaIT, locul unde vom incerca sa aducem:

noutatile legate de Cisco si alti producatori de echipamente sau software de networking

noutatile din programul de Academii Cisco precum si ce se mai intampla la academia noastra

probleme de networking de care ne mai lovim si cum trecem peste ele

quiz-uri pentru pregatirea CCNA sau alte domenii conexe

Ne bazam pe comentariile si feedbackul vostru pentru a reusi sa cream un punct central de informare pentru cursantii nostri si totodata pentru toti cei interesati de Cisco, produsele, tehnologiile si certificarile sale. Acestea fiind spuse spargem sampania si lansam vasul la apa. Numai bine.